Zeci de medici și asistente de la Spitalul Județean de Urgență Buzău au ținut un moment de reculegere în memoria medicului chirurg Ștefania Szabo, găsită decedată în timpul turei, la doar 37 de ani. Colegii menționează că Stefania era epuizată și suferea de epuizare profesională, dar nu se plângea niciodată, preferând să rămână constant în spital „pentru că trebuia să intre în sală”.
Sentiment de durere și indignare la Spitalul Județean de Urgență Buzău, unde colegii doamnei doctor Ștefania Szabo, chirurgul aflat fără viață în timpul turei, s-au adunat pentru o clipă de reculegere în fața unității medicale.
Asistenții au aprins lumânări și au vorbit despre dedicarea Ștefaniei pentru profesia sa, care își sacrifica timpul personal și sănătatea pentru instituție, precum și despre boala tăcută care afectează tot mai mulți medici din spitalele din România.
„Transmit un semnal de alarmă și vă rog din inimă să înțelegeți această situație. Este crucial să găsim metode pentru a ne proteja de epuizare profesională.
Este esențial să conștientizăm când nu mai putem și să ne adresăm medicului de medicina muncii pentru sprijin. Eu nu mai pot. Mă simt extenuat. Vin la serviciu și numai de aici îmi crește tensiunea. Depinde și de noi să recognoscăm limitele noastre”, afirmă o colegă a femeii decedate, conform Mediafax.
Aceeași colegă povestește că Ștefania Szabo era adesea epuizată fizic și mental, dar refuza să plece acasă, considerând că are o responsabilitate față de pacienți și echipă.
„Au fost cazuri în care am văzut-o epuizată complet și am rugat-o să meargă acasă pentru a-și reface forțele. Răspundea: „Nu, rămân aici pentru că am treabă, trebuie să merg în sala de operații”. Dumnezeu să o odihnească! Va fi mereu parte a acestui spital,” a declarat colega Ștefaniei Szabo.
Reacția managerului Spitalului de Urgență Buzău: „Lipsa de empatie și omenie în sistemul medical”
Managerul Spitalului Județean Buzău, Sorin Pătrașcu, a fost vizibil emoționat și a vorbit cu sensibilitate despre presiunile extreme asupra medicilor din sistemul public.
„Se resimte o presiune zilnică. Fie că sunt obosiți, fie că au epuizare fizică și psihică, li se exercită o presiune superficială. Lipsesc compasiunea și înțelegerea. Este suficient să greșiți sau să nu faceți nimic și riscați să fiți etichetați drept vinovați, expuși mass-media și presiunii publice. Sunteți expuși fără să se țină cont de circumstanțe. În afara stresului din munca voastră, sunteți vulnerabili și la alte situații din comunitate care nu sunt sănătoase.”
„De fapt, acest spital face parte din comunitate și trebuie să fie susținut, nu amenințat. Ce se întâmplă aici este similar cu ceea ce trăiesc toate unitățile medicale din țară. Este inadmisibil ca medicii sau instituțiile medicale să fie lipsiți de instrumentele necesare intervenției. Doar medicii pot reacționa când se simt amenințați, jigniți sau defăimați. Instituțiile noastre nu dispun de instrumente legale suficiente pentru sprijin.”
„Sistemul nu ne protejează pentru că legislația nu ne permite. Nu avem resurse pentru a ne apăra. Sunteți supraîncărcați din toate punctele de vedere, însă unii pot ceda în fața acestei presiuni”, a explicat Pătrașcu.
Epuizarea profesională, boala tăcută a cadrelor medicale din România
Cazul Ștefaniei Szabo a readus în discuție problema burnoutului în spitalele românești. Medicii atrag atenția asupra faptului că, din cauza deficitului de personal, a volumului mare de ture și a presiunii constante, mulți colegi ajung în stare critică de epuizare, fără a beneficia de sprijin psihologic sau perioadă adecvată de recuperare.
„Este o tragedie ce trebuie să ne trezească. Să învățăm să ne oprim când nu mai putem și să beneficiem de sprijin pentru a face acest lucru”, a spus unul dintre colegii participanți la momentul de reculegere.
