Efectul anumitor medicamente poate fi redus semnificativ dacă sunt administrate cu produse lactate. Deși nu este o regulă universală, există anumite comprimate pe care nu este recomandat să le iei cu lapte sau iaurt, precum și evitarea consumului acestor alimente imediat după administrare.
Produsele lactate nu sunt periculoase și nu transformă medicamentele în substanțe toxice, însă pot împiedica sau diminua considerabil absorptionția unor tratamente esențiale. Lactatele conțin cantități mari de calciu, iar în contact cu anumite componente active, acesta poate forma compuși dificil de asimilat.
În astfel de situații, medicamentul trece prin tubul digestiv fără a ajunge în sânge în doza necesară, ceea ce duce la o eficiență redusă sau ineficiență totală a tratamentului.
Această reacție de interacțiune este frecvent întâlnită în cazul anumitor antibiotice și medicamente dependente de absorbție rapidă și completă, iar produsele lactate, precum brânzeturile și iaurturile, pot altera modul de preluare de către organism.
Calciul este principala cauză, însă și alte componente din lactate, precum proteinele și grăsimile, pot modifica mediul intestinal, afectând astfel absorbția. În cazul anumitor medicamente, aceste schimbări sunt suficiente pentru a reduce eficiența tratamentului.
Din acest motiv, medicii recomandă evitarea combinării medicamentelor sensibile cu produse lactate și stabilirea unui interval de câteva ore între administrarea acestora. Astfel, medicamentul are șansa de a fi absorbit în mod corect, iar lactatele pot fi consumate fără a interfere cu tratamentul.
Antibiotice
Cele mai cunoscute medicamente sensibile la lactate sunt anumite antibiotice, în special cele din grupa tetraciclinelor și unele fluorochinolone, precum ciprofloxacina. Moleculele acestora se leagă rapid de ionii de calciu, formând complexe insolubile atunci când ajung în stomac sau intestin împreună cu lactate, diminuând astfel absorbția.
Corpul nu le poate prelua eficient, iar medicamentul trece prin organism fără a ajunge în concentrația dorită în sânge. În efect, tratamentul devine mai puțin eficient, iar infecția poate persista sau se poate vindeca mai greu.
Levotiroxina
O situație similară apare și în cazul tratamentelor pentru tiroidă, precum levotiroxina, care este extrem de sensibilă la orice modificare a absorbției. Aceasta înlocuiește hormonii tiroidieni pe care corpul nu îi mai produce în cantitate suficientă, iar pentru eficiență, pastila trebuie să ajungă în sânge în mod constant, zilnic.
Orice factor care reduce absorbția poate duce la instabilitatea nivelurilor hormonale, cauzând oboseală, creștere în greutate, încetinire metabolică sau alte simptome de hipotiroidie, chiar dacă pacientul urmează tratamentul corect. Laptele, datorită calciului și încetinirii golirii stomacului, poate reduce cantitatea de medicament disponibilă în circulație.
Medicamente pentru osteoporoză – bifosfonați
Aceste soluții conțin substanțe dificil de absorbit, iar organismul preia doar o fracțiune mică din doza administrată. Orice factor care interferează cu absorbția scade și mai mult efectul, iar laptele este unul dintre cei mai importanți factori de inhibare.
Calciul și proteinele din lactate se leagă rapid de bifosfonați, formând compuși pe care intestinul nu-i poate procesa. De aceea, aceste medicamente trebuie administrate pe stomacul gol, cu apă simplă, evitând lactatele cu câteva ore înainte și după administrare. Nerespectarea acestui interval poate duce la ineficiența tratamentului, iar medicamentul nu va ajunge în circulație.
Fierul, în special sub formă de săruri feroase, este foarte sensibil la calciul din lapte și la anumite proteine din lactate. Administrate concomitent, absorbția fierului poate scădea semnificativ, uneori chiar la jumătate, ceea ce poate împiedica corectarea anemiei sau poate necesita doze mai mari.
Laptele nu cauzează reacții adverse grave în combinație cu fierul, însă poate diminua considerabil șansa de absorbție a acestuia. De aceea, suplimentele cu fier sunt recomandate să fie administrate la distanță de lactate, pentru o preluare optimă a substanței.
Antivirale
Există antivirale dependente de absorbție precisă, care pot forma complexe cu calciul sau alți ioni din lapte. Deși nu toate medicamentele antivirale sunt afectate, unele tratamente pentru infecții virale, inclusiv cele pentru gripă, pot avea reducerea absorbției în combinație cu lactatele. Efectul poate fi minor sau poate încetini doar procesul de atingere a nivelurilor terapeutice.
Medicamente pentru HIV
Pentru anumite tratamente pentru HIV, absorbția eficientă este esențială pentru menținerea controlului asupra virusului, însă unele medicamente pot lega de calciu și magneziu, reducând astfel concentrația în sânge. Această legare poate compromite eficacitatea terapiei antivirale. De aceea, se recomandă consumul acestor produse cu cel puțin câteva ore distanță față de administrarea pastilelor.
Sursa foto – Caracter ilustrativ: Shutterstock
Intervalul de timp după administrarea medicamentelor pentru consumul de lapte sau iaurt
Pentru pasionații de lactate, vestea bună este că nu este necesar să renunțe complet, ci doar să le consume cu anumită distanță față de momentul administrării medicamentelor. În cazul medicamentelor care necesită administrare pe stomacul gol sau cu apă simplă, lactatele sunt de preferat a fi evitate în apropiere de momentul administrării.
Intervalele recomandate variază în funcție de sensibilitatea fiecărui tratament, dar majoritatea indicativelor recomandă o pauză de una până la trei ore între medicament și consumul de lactate pentru a menține nivelurile stabile ale substanței active în sânge.
Unele tratamente necesită doar o oră de distanță, în timp ce altele funcționează optim dacă lactatele sunt consumate la câteva ore după administrare.
Pentru persoanele cu terapii zilnice, precum tratamente pentru tiroidă sau probleme osoase sau pentru corectarea deficiențelor, respectarea acestor intervale devine parte a rutinei zilnice.
De obicei, medicamentele se administrează dimineața, la aceeași oră, doar cu apă, iar lactatele sunt introduse mai târziu în zi, în timpul micului dejun sau prânzului. În tratamente cu absorbție rapidă și constantă, respectarea acestor intervale poate face diferența între o recuperare eficientă și unele dificultăți în procesul de vindecare.
