Ugarit / Profimedia Images
4 septembrie 2025, 10:57 (actualizat 4 septembrie 2025, 10:58)
Tradițiile muzicale siriene reflectă istorii și culturi care transcend contemporaneitatea politică și conflictul. Această țară a oferit lumii o bogată moștenire muzicală.
În Siria, muzica este profund înrădăcinată în identitatea națională.
Cu mult înainte de înființarea statului modern în 1946, Siria a dezvoltat bogate tradiții muzicale de-a lungul mileniilor. Diversitatea religioasă, etnică și culturală – musulmani, creștini, evrei, arabi, asirieni, armeni, kurzi și altele – a contribuit la această moștenire muzicală eclectică.
În anii 1950, arheologii au descoperit 29 de tăblițe de lut vechi de 3.400 de ani într-o mică încăpere, probabil o bibliotecă, în vechiul oraș portuar Ugarit, pe litoralul mediteranean al Siriei. Majoritatea tăblițelor erau fragmentate, dar una, cunoscută drept H6, a rămas aproape intactă.
Pe tăbliță sunt înscrise versuri și, sub ele, ceea ce cercetătorii consideră a fi cel mai vechi exemplu de notație muzicală din lume.
Aceste fragmente de lut reprezintă începuturile unei moșteniri muzicale unice.
Academicienii au petrecut ani întregi reconstruit tăblițele, încercând să înțeleagă scrierea cuneiformă babiloniană, un sistem de scriere răspândit în regiune, și semnificațiile muzicale potențiale.
„Problema cu această tăbliță este că, deși puteam citi scrierea cuneiformă babiloniană, ne lipsea înțelegerea semnificației muzicale”, a declarat Richard Dumbrill, profesor de arheomuzicologie la Universitatea Babylon din Irak, care a studiat tăblițele din Ugarit timp de peste două decenii.
Dumbrill a descris eforturile sale de reconstruire a tăblițelor și a interpretării textelor muzicale: ”Am făcut fotografii și am încercat să le reconstruiesc ca un puzzle, dar multe fragmente erau deteriorate și ireconstruibile”.
Dificultățile au apărut din faptul că textul era scris într-o limbă hurriană, probabil originară din Caucazul de nord-est, dar răspândită în Siria.
„Acești oameni au migrat în nord-vestul Siriei – un proces care a durat două milenii – și au utilizat scrierea babiloniană pentru a-și nota textul și muzica”, a spus Dumbrill. „Traducerea a fost extrem de complexă. Cu toate acestea, am reușit să identific note muzicale hurrianizate – babiloniene dar adaptate culturii hurriene. Am descoperit că era o melodie. Această traducere m-a ocupat aproximativ 20 de ani.”
Ce ne dezvăluie această veche melodie despre oamenii din acea epocă? Din traducerile lui Dumbrill, se pare că aveau diverse melodii pentru diverse ocazii, nu doar imnuri religioase.
O melodie descrie o vânzătoare de bere, însă tăblița H6 prezintă o poveste mai introspectivă.
„Povestea este despre o tânără care nu poate să aibă copii. Ea crede că s-a comportat greșit, dar sursa problemei nu este indicată în text”, a spus Dumbrill. ”Din textul limitat, înțelegem că ea se rugă noaptea zeiței lunii, Nigal, oferindu-i un vas cu semințe de susan sau ulei.”
Instrumente muzicale
Siria nu doar a produs cea mai veche melodie recunoscută, dar a generat și o varietate impresionantă de instrumente muzicale, precum lira, un instrument cu coarde cu jug și arc transversal, și lăutele, evoluând în oud-ul arab modern, un instrument cu coarde ciupite, în formă de lacrimă, cu un sunet evocator.
La Mari, un oraș-stat din antichitate, situat pe malurile Eufratului, cercetătorii au găsit înregistrări detaliate despre comerțul cu instrumente muzicale.
„În palatul de la Mari, am descoperit un număr mare de tăblițe, în mare parte scrisori și documente contabile relatând achiziții de materiale pentru artizani – piele, lemn, aur, argint – pentru fabricarea instrumentelor”, a declarat Dumbrill. „Astfel, înțelegem foarte bine instrumentele fabricate acum aproximativ 4.000 de ani. Știm numele artizanilor, tipurile de instrumente create. Foarte des, acești artizani erau influențați de tradiții din afara Siriei,” exemplificând parahshitum-ul iranian, o liră populară în haremul sirian.
Producerea instrumentelor muzicale a continuat în Siria de-a lungul secolelor, iar multe sunt păstrate în colecții vizitabile.
De exemplu, Palatul Debbané din Saida, Liban, adăpostește instrumente otomane, datând din secolul al XIX-lea, oferind o perspectivă asupra tradițiilor comune Siriei și Libanului pre-moderne. Printre instrumentele siriene se numără oud-uri și bouzouk-uri (lăute mici) ornamentate cu lemn și fildeș.
„De ce există atâtea instrumente muzicale?”, întreabă vizitatorii. „Le explicăm că acesta este un palat otoman, iar femeile se adunau aici să cânte.” Ghidas-ul a imitat femei care cântă la un instrument muzical și bărbați relaxați, evidențiind rolul fundamental al muzicii în timpul liber.
O muzică în exil
Anul trecut, Siria a inițiat o campanie pentru includerea Alepului în Rețeaua Orașelor Creative UNESCO, ca „Oraș al Muzicii”.
În secolul al XVII-lea, Alep era renumit pentru muwashshah, o formă muzicală combinată cu versuri din poezia andaluză, arabă clasică sau siriană/egipteană. Muwashshah-urile sunt interpretate de ansambluri muzicale cu oud, qanun (instrument cu coarde), kamanja (instrument asemănător viorii), darabukah (tamburin) și daf (tamburină).
Siria experimentează un al optulea an de conflict, iar viața civică este concentrată pe supraviețuire, nu pe cultură.
Unii tineri sirieni se concentrează pe promovarea moștenirii muzicale.
Beirut a devenit un centru de activități creative pentru promovarea patrimoniului muzical sirian.
Me’zaf, o organizație din Beirut, promovează și conservă muzica autentică din Levant, demonstrând tradițiile muzicale ale Orientului Mijlociu preexistente statelor naționale moderne.
„Deținem o cultură vastă pe care trebuie să o apreciem, cunoscându-ne istoria pentru a continua. Acum, avem nevoie de conservarea culturii”, a declarat Ghassan Sahhab, lider Me’zaf și muzicolog.
Assa’aleek, un grup de muzicieni sirieni și norvegian, prezintă muzică populară siriană din 2013.
„Suntem asemenea lui Assa’aleek: am fost nevoiți să părăsim casele și patria din diverse motive”, a spus Abodi Jatal, percuționist.
„Este esențial să păstrăm muzica siriană antică. Este identitatea noastră, istoria și civilizația noastră. Este tot ce avem”, a adăugat Mona Al Merstany, vocalista.
Muzica este văzută ca o cale de opoziție la nedreptăți.
„Poezia și muzica sunt fundamentul nostru. Am vrut să luptăm împotriva nedreptăților, ca și Assa’aleek, de aici și numele”, a spus Jatal.
Grupul își dezvoltă, totodată, sunete potențial descoperite de arheologi viitori, stocate pe dispozitive digitale.
”Când cineva mă întreabă ce este Siria, spun: muzică și artă”, a concluzionat Al Merstany.
