În ultima perioadă, USR a demonstrat că mai are de învățat în ceea ce privește comportamentul unui partid în lupta pentru putere. Istoria postdecembristă evidențiază, însă, că fiecare partid sau lider important are potențialul de a se autodistruge, conform unei interpretări eronate a maximei lui Napoleon – „orice general are în ranița sa bastonul de mareșal”.
Țara cu doi premieri
Un prim exemplu de greșeală politică a apărut în 1999, atunci când partidul CDR, condus de PNȚCD, i-a retras sprijinul premierului Radu Vasile. Mai mulți miniștri țărăniști au demisionat la Palatul Cotroceni pe 13 decembrie. Emil Constantinescu a decis revocarea premierului, o decizie contestată de Radu Vasile și de opoziție, condusă de Ion Iliescu. Singura modalitate de a-l îndepărta era demisia lui Vasile sau demiterea prin moțiune de cenzură.
În acel moment, România a avut doi premieri: Vasile și Alexandru Athanasiu, numit interimar. Abandonat și de miniștrii liberali, Radu Vasile și-a dat demisia pe 17 decembrie, după câteva zile de blocaj la Palatul Victoria.
Obstacolele neînvățate
În strategia de autosabotare politică intră și decizia PNȚCD, condusă de Ion Diaconescu, de a susține ridicarea pragului electoral în anul 2000. Dacă în 1990 nu exista un prag formal pentru alegerile parlamentare, iar din 1992 a existat un prag de 3%, pentru alegerile legislative din 2000, PNȚCD a fost principalul susținător al creșterii pragului la 5% pentru partide și 8-10% pentru coaliții (în funcție de numărul de partide asociate).
La alegerile din 2000, PNȚCD a făcut parte din Convenția Democratică din România (o alianță de patru partide), obținând 5,29% la Senat și 5,04% la Camera Deputaților, dar pentru a intra în Parlament ar fi avut nevoie de 10%. Astfel, a ratat intrarea în parlament prin propriile greșeli.
Autodistrugerea guvernamentală
În iunie 2017, PSD a reușit o performanță unică: demiterea propriului guvern. Liviu Dragnea a intrat în conflict cu prim-ministrul de atunci, Sorin Grindeanu (în prezent ministru al Transporturilor). Grindeanu a fost solicitat să demisioneze, dar a refuzat. Majoritatea miniștrilor l-au părăsit, însă Grindeanu a rămas ferm. Mai mult, a încercat chiar să-l aducă lângă el pe Victor Ponta ca secretar general al guvernului.
În această situație, Dragnea și liderii controlați de el au depus o moțiune de cenzură împotriva Cabinetului Grindeanu. PSD și ALDE și-au asigurat singure majoritatea necesară pentru a-l demitere pe Grindeanu. După câteva zile de scandal, pe 21 iunie, Cabinetul Grindeanu a fost demis, iar fostul premier și Victor Ponta au fost excluși din partid. A fost prima dată când un partid își demiterea propriul guvern.
Lipsă de disciplină politică
În septembrie, Nicolae Ciucă, la acel moment președinte al PNL și candidat la prezidențiale, a făcut o declarație neobișnuită. Întrebat într-un interviu cu cine ar fi votat la alegerile locale din București, Ciucă nu l-a menționat pe candidatul PNL, ci pe Nicușor Dan. Această poziționare a contribuit la declinul său electoral, PNL București neparticipând activ la campania lui. Ca urmare, Nicolae Ciucă a obținut un rezultat dezamăgitor atât în București (6,62%), cât și la nivel național (9,18%).
Fidelitate și diviziuni
Deși dispunea de resurse pentru campanie, o parte din USR a refuzat să o susțină pe Elena Lasconi și a cerut partidului să susțină candidatul Nicușor Dan. Istoria prezintă și alte exemple de partide care au mimat sprijinul pentru propriul candidat, cum a fost cazul PSD în 2008, care a sprijinit candidatul independent Sorin Oprescu în detrimentul lui Cristian Diaconescu.
În USR, deciziile privind susținerea lui Nicușor Dan au fost luate informal, nu conform procedurilor. Pe rețelele sociale, Elena Lasconi nu a beneficiat de sprijinul partidului. Aceste acțiuni sunt atribuite unor membri care au pierdut la ultimele alegeri locale dar s-au dovedit mai eficienți în jocurile de culise pentru a prelua controlul partidului.
Fotografii: Hepta
