Atacul Israelului asupra Iranului, dincolo de acţiunea militară, s-a bazat pe o acţiune meticuloasă a serviciului de informaţii externe israelian, Mosad, care, de ani de zile, a reuşit infiltrarea în structurile de putere ale Republicii Islamice, conform surselor citate.
Istoria va stabili dacă operaţiunea „Leul Răsărit” va împiedica Iranul să dobândească arme nucleare, dar ea va rămâne o operaţiune importantă în istoria spionajului israelian.
„Aceasta demonstrează superioritatea operaţională şi de spionaj a Israelului faţă de Iran”, afirmă categoric Danny Citrinowicz, de la Institutul pentru Studii de Securitate Naţională din Tel Aviv.
În iulie anul trecut, Iranul a suferit o lovitură prin asasinarea la Teheran a lui Ismail Haniyeh, liderul politic al grupării Hamas. De atunci, Iranul „nu a reuşit decât să astupe golurile din sistemul său”, apreciază el.
Conform surselor media israeliene şi americane, ofensiva actuală a combinat drone, introduse anterior în Iran, rachete şi avioane de vânătoare.
Potrivit jurnalistului israelian Barak Ravid, „sute de agenţi ai Mosad au fost implicaţi simultan atât în interiorul Iranului, cât şi în centrul de comandă, inclusiv o unitate specială de piloţi iranieni de drone care lucrau pentru Mosad”.
În interiorul ţării, echipe speciale „au poziţionat sisteme de arme ghidate în spaţii deschise, în apropiere de lansatoarele de rachete sol-aer iraniene”. De asemenea, Mosad a „implementat în secret sisteme de arme şi tehnologii sofisticate, ascunse în vehicule”, conform acestei surse.
Această acţiune a compromis apărarea antiaeriană iraniană, deschizând calea avioanelor de vânătoare şi rachetelor israeliene, precum şi a bateriilor care ar putea fi folosite ca răspuns.
„De peste 15 ani, Israelul urmăreşte programul nuclear”
Potrivit surselor media israeliene, operaţiunea – similară atacului recent al Ucrainei cu drone în Rusia – a fost pregătită între 8 luni şi 2 ani. Dar ea s-a bazat pe o infiltrare israeliană de durată.
„De peste 15 ani, Israelul urmăreşte programul nuclear iranian”, declară Michael Horowitz, geopolitician israelian. Lovirile reprezintă „punctul culminant al anilor de colectare de informaţii şi infiltrare în Republica Islamică”.
Victimele iraniene de profil înalt includ şeful Statului Major, liderul Gardienilor Revoluţiei şi întreaga conducere a serviciului aerospaţial, precum şi nouă savanţi nucleari, printre alţii.
„Este o operaţiune destul de chirurgicală”, afirmă o sursă europeană de securitate, deşi operaţiunea a avut şi victime colaterale. „Este un impresionant grad de precizie şi măiestrie”, laudă el.
În septembrie, Mosad a surprins lumea prin atacarea Hezbollahului libanez cu dispozitive explozive. Conform autorităţilor libaneze, bilanţul a fost de 39 de morţi şi mii de răniţi, printre care şi mulţi civili, fapt care a generat critici la adresa Israelului.
Lista asasinatelor ţintă împotriva inamicilor Israelului a creat o reputaţie a Mosadului.
După atacul cu dispozitive explozive, Alain Chouet, fostul număr 3 al serviciilor de informaţii externe franceze (DGSE), „a fost convins că Israelul avea şase structuri capabile să acţioneze la orice moment” în Iran.
El a confirmat acest lucru, argumentând că Mosad poate „mobiliza mulţi agenţi în mai multe direcţii, în timp ce serviciile occidentale trebuie să aibă o acoperire globală”. De fapt, „contraspionajul iranian este un serviciu concentrat mai mult pe ameninţările interne”, explică el.
De aici şi infiltrarea devastatoare a Israelului, de care s-au îngrijorat public înalţi oficiali iranieni, care nu compensează execuţiile periodice a unor persoane condamnate ca agenţi ai Israelului.
Rolul administraţiei americane, aliat apropiat al Israelului, rămâne neclar. Dar pare real, fie că este intenţionat, fie nu.
Relaţiile dintre preşedintele american şi premierul israelian au fost descrise recent ca fiind deteriorate. Donald Trump a criticat recent Benjamin Netanyahu: acordul semnat în spatele său cu rebelii Houthi din Yemen, discuţiile directe cu Hamasul palestinian, turneul său în Golful Persic fără a vizita Tel Aviv, ridicarea sancţiunilor împotriva Siriei.
În ajunul operaţiunii, Trump a îndemnat Israelul să nu atace Iranul, considerând că există un acord nuclear aproape şi nu voia să îl vadă eşuat. La Teheran, ca şi la Washington, surpriza a fost totală, observă experţii.
O altă lecţie a războiului modern este accentul pus pe spionaj şi operaţiunile secrete.
Pentru a slăbi şi paraliza adversarul, trebuie, potrivit lui Benjamin Jensen, de la think tank-ul CSIS din Washington, „să se asocieze puterea aeriană cu operaţiuni speciale, pentru a genera efecte simultane în profunzimea câmpului de luptă”.
