Mattias Krantz este un pianist suedez care a reușit să învețe o caracatiță să cânte la pian în doar șase luni. El a documentat întregul proiect pe platforma YouTube, iar recitalul final, care a celebrat realizarea sa, a acumulat peste 6 milioane de vizualizări.
„Nu-mi vine să cred că stau aici și cânt cu o caracatiță”, a declarat Krantz pentru The Washington Post.
Caracatița, numită Takoyaki, a ajuns la domiciliul lui Mattias Krantz în luna martie, după un zbor de cinci ore de la o pescărie din Portugalia.
„Vei fi cel mai mare pianist pe care marea l-a cunoscut vreodată”, i-a spus Krantz caracatiței în acel moment.
Încă de la început, avea așteptări mari, însă nerealiste pentru unii. În aproape șase luni, Krantz și-a propus ca Tako, așa cum o poreclise, să ajungă să cânte la pian atât de bine încât să interpreteze piesa „Under the Sea” și colodia din filmul „Jaws”.
Krantz, cunoscut pentru videoclipurile de pe YouTube în care modifică și cântă la instrumente muzicale personalizate, și-a dorit de mult timp să învețe un animal să cânte la pian, considerând că cele mai inteligente sunt caracatițele, datorită celor opt tentacule ce pot acționa independent, ghidate de neuronii lor.
Dificultatea misiunii sale a fost semnificativă, necesitând sute de ore de pregătire, răbdare excepțională și creativitate pentru a stimula interesul caracatiței pentru pianul amplasat în acvariu.
„Probabil a fost cea mai dificilă experiență pe care am avut-o, dar și cea mai provocatoare. Niciodată nu m-am împins atât de departe”, a afirmat muzicianul în vârstă de 28 de ani, pentru sursa citată.
Pasul 1: Construirea încrederii lui Tako
La prima introducere în acvariu, Tako s-a ascuns după pietre și nu a manifestat interes pentru crabii și midiile mici aduse de Krantz din coasta sudică a Suediei. În ziua următoare, însă, a devenit mai sigură și a început să se hrănească. Apoi, lui Krantz i-a fost dată o sarcină simplă: să testeze dacă Tako era pregătită pentru provocarea pianului, solicitându-i să ia un capac de plastic de pe un borcan cu crab și creveți. După circa trei zile, Tako a trecut examenul.
Ulterior, Krantz a creat o tastă de pian pe calculator, a imprimat-o în 3D și a introdus-o în acvariu. Când Tako a atins tasta a doua zi, i-a oferit un premiu. Pentru a o determina să apese tasta pentru a produce sunet, Krantz a adăugat un levier alb, înfășurat cu tentaculele caracatiței, tras de acesta pentru a emite sunet (Tako a rupt de mai multe ori tasta și a ascuns-o sub pietre).
Pasul 2: Înțelegerea că pianul emite sunete
Krantz i-a confecționat caracatiței un pian cu 15 clape, urmărind cu atenție mișcările acesteia, care se așeza pe el fără să cânte. În încercările sale, a adăugat un difuzor subacvatic albastru, care transmitea vibrațiile, fiind destinat pentru un auz slab, specific speciei. Tako a început să apese note aleatorii, însă Krantz dorea ca ea să apese anumite taste pentru a forma o melodie specifică.
A adăugat simboluri pe tastele dorite: cercuri, cruce, dungi, dar Tako nu a reacționat la ele. A fost plasată chiar și poze cu crabi portocalii pe taste. Caracatița a manifestat interes pentru imagini, dar nu pentru cântat.
Singura atracție reală pentru Tako a fost mișcarea. Când se forma o bulă în acvariu, ea o urmărea cu interes.
Krantz a folosit sârmă de pescuit pentru a manipula levierul tastelor dorite, reușind ca Tako să le apese. Deși, uneori, cânta folosind sârmele ca într-un instrument de harpa. Experții marini menționează că caracatițele sunt atrase de mișcare, percepând-o ca pe o potențială pradă.
FOTO – captură video YouTube/Mattias Krantz
După o săptămână, Tako a cântat două note consecutive, iar după două săptămâni, a reușit să le cânte concomitent. În următoarele luni, progresul a stagnat, după cum notează sursa.
La fel ca așteptările, Tako nu a fost concentrată pe învățarea strictă a instrumentului: își înfășura tentaculele în jurul camerei GoPro din acvariu, stropea cu apă pe Krantz și chiar a evadat, ascunzându-se într-un dulap.
Într-un moment de deznădejde, Krantz și-a pierdut speranța, observând totuși că Tako privea constant pianul din apropiere, deși nu încerca să-l cânte. Aceasta l-a determinat să încerce o strategie nouă.
„Singurul lucru despre care pot spune că sunt cu adevărat bun este încăpățânarea”, a declarat Krantz.
Pasul 3: Descoperirea metodei eficiente
La începutul lui august, Krantz a introdus un tub acrilic în acvariu, în partea superioară, și a plasat un crab, preferata lui Tako, acolo. Când caracatița apăsa o tastă, el cobora crabul mai aproape de fundul tubului, numind dispozitivul „ascensor pentru crabi”.
Văzând crabii aproape după apăsarea notelor, Tako a devenit mai motivată să cânte. În săptămânile următoare, Krantz oferea crabii doar după ce se apăsaseră șapte sau opt note.
Astfel, la mijlocul lui august, Krantz a început să interpreteze progresiv acorduri la chitară acustică, în timp ce mișca tastele pentru ca Tako să le cânte, realizând interpretări împreună. Recompensele au fost acordate după fiecare recital.
Deși nu a reușit să îi învețe pe Tako să apese tastele în ritmul corect și în momentele potrivite, aceasta păstra în memorie anumite melodii, cântând uneori la „Baby Shark”, chiar dacă nu era la temposul adecvat, conform spuselor lui Krantz. Sunetele rezultate variate erau uneori bune, alteori mai puțin.
Reacția comunității științifice asupra experimentului
Specialiștii în biologie marină afirmă că, cel mai probabil, Tako nu învățase efectiv să cânte la pian, ci era motivată de recompensa alimentar. Caracatițele sunt considerate ființe inteligente: își schimbă culoarea, construiesc adăposturi, utilizează obiecte improvizate, aruncă tot felul de obiecte și eliberează nori de cerneală în situații de pericol.
„Caracatița nu percepe ritmul. Nu înțelege tempo-ul. Ea vrea doar să facă pașii esențiali pentru a obține crabii”, a spus Jenny Hofmeister, specialist marin în biologie odonată cu studierea caracatițelor.
Ea menționează că învățarea unei caracatițe să cânte la pian în mod perfect este aproape imposibilă.
În plus față de muzică, Krantz afirmă că a câștigat și un prieten: a păstrat-o pe Takoyaki, al cărei nume înseamnă „caracatiță la grătar”, ca animal de companie.
Caracatițele au o durată medie de viață de un an sau doi. Krantz spune că Tako, acum în jur de 14 luni, doarme majoritatea zilei, însă continuă să-și exerseze abilitățile unice. Cântă la pian aproximativ o zi la două, iar recitalurile sale continuă să-l uimească pe Krantz.
VIDEO – înregistrare pe YouTube/Mattias Krantz
