Un nou articol realizat de cercetători de la Centrul de Cercetare Glenn și de la Centrul Spațial Johnson al NASA, împreună cu reprezentanți ai Universității Case Western Reserve, detaliază o misiune planificată pentru testarea inflamabilității materialelor de pe suprafața lunară — unde comportamentul focului poate fi diferit față de cel de pe Pământ.
Pe Pământ, gravitația influențează gazele incandescente să se ridice, atrăgând oxigen rece și proaspăt la baza flăcării, explică Science Alert.
Uneori, când materialele sunt ușor inflamabile, aceasta poate provoca un fenomen denumit „blowoff”, care în realitate poate pune capăt incendiului.
Pe suprafața lunară, acest flux există, însă se manifeste mult mai lent. Permite furnizarea continuă a oxigenului către flacără, fără a genera o mișcare suficient de rapidă a vaporilor pentru a produce fenomenul de blowoff.
Așadar, materiale considerate în mod obișnuit dificil de aprins pe Pământ pot arde intens pe Lună pentru perioade îndelungate.
Testul NASA-STD-6001B
De zeci de ani, se folosește un test NASA cunoscut sub denumirea NASA-STD-6001B pentru evaluarea inflamabilității materialelor pentru aplicatii aerospațiale.
Acest test impune menținerea unei flăcări de șase inci la baza unui material montat vertical. Dacă focul se extinde peste această distanță sau dacă materialul picură reziduuri în flăcări, testul este considerat nereușit.
În mediul terestru, aerul în mișcare produce curenți convectivi și direcționează combustia în sus și în jos, însă în situații precum stația spațială, aceste orientări nu sunt aplicabile.
Astfel, în microgravitație, incendiile nu se deplasează în sus — se formează pete de flacără sferice, care se răspândesc lent în exterior și sunt controlate aproape exclusiv de sistemele de ventilație ale stației.
Fenomenologie șocantă în spațiu
În trecut, NASA a utilizat și testul Spacecraft Fire Safety (Saffire). Aceste experimente au fost realizate în interiorul unei capsule Cygnus fără echipaj, după debarcarea de pe ISS și înainte de reintrarea în atmosferă pentru ardere.
În cadrul acestor cercetări, cercetătorii au aprins troiluri de bumbac, fibre de sticlă și țesături din acril, pentru a studia arderea în microgravitație.
Au observat fenomene fizice neobișnuite, precum răspândirea flăcărilor în direcția opusă fluxului de aer și intensificarea arderii pe materiale subțiri.
Rezultatele de la Saffire au evidențiat diferențe semnificative între standardele NASA și comportamentul real al incendiilor în condiții spațiale.
Noul proiect planificat de NASA
În acest context, se propune experimentul „Inflamabilitatea Materialelor pe Lună” (FM2). Gravitația redusă de pe Lună face ca studiul dinamicii flăcărilor în condiții lunare să fie cu atât mai interesant.
Proiectul FM2 va contribui la această cercetare printr-o misiune a serviciului comercial de încărcătură lunară (CLPS), destinată să transporte probe pe suprafața lunară.
Acolo, o cameră autonomă va arde patru mostre de combustibil solid în condiții de gravitație lunară pe termen lung, fiind o posibilitate inedită, nereproductibilă până acum în alte medii. Acest echipament va fi dotat cu camere video, radiometre și senzori de oxigen pentru monitorizarea flăcării și a atmosferei în timp real.
Această inițiativă va constitui o legătură directă între comportamentul teoretic al flăcărilor în condiții de gravitație parțială și cele observate anterior în mediul 1G și în microgravitație.
