Două exemple reale, prezentate de arhitecta Rita Gasalla, demonstrează cum o locuință poate deveni mai mult decât un spațiu de locuit și se poate transforma într-un instrument de echilibrare pentru cei care au nevoie de un mediu adaptat sensibilităților lor, notează agenția de presă EFE.
Fetița care percepea sunete pe care ceilalți nu le auzeau
Primul exemplu vizează o familie cu o fetiță diagnosticată cu sindrom Asperger și alte afecțiuni asociate. Mediul în care trăia amplifica disconfortul său, de la paleta de culori până la sunete aproape imperceptibile pentru alții.
Cu doi sau trei ani în urmă, s-a realizat o locuință pentru o familie cu o fiică cu Asperger și alte probleme de sănătate. Este un scenariu destul de complex. Inițial, locuința era dominată de materiale plastice, culori reci și un decor deconectat de natură. Toate aceste elemente au fost înlăturate. În locul lor au fost introduse materiale naturale, finisaje pe bază de ulei și o estetică inspirată din mediul natural.
Unul dintre cele mai importante aspecte a fost totuși zgomotul. Fetița era atât de sensibilă încât percepea chiar și bâzâitul instalațiilor electrice.
„Avea o sensibilitate extremă pe care ceilalți nu o posedă.”
Pentru a diminua acest disconfort, arhitecții au acordat o importanță deosebită sistemelor de izolare fonică eficiente. De asemenea, s-a lucrat și la iluminat, un factor esențial. Întrucât îi era dificil să iasă afară, a fost recreată lumină naturală în interior, inclusiv variațiile ei pe parcursul zilei.
„Îi era dificil să părăsească interiorul, astfel că am reprodus lumina solară în interior, precum și ritmurile circadiene”.
Rezultatul nu a reprezentat o vindecare, însă a contribuit la o stare generală mai bună, demonstrând astfel că mediul poate influența în mod direct confortul psihic.
Transformarea locuinței a redus crizele de epilepsie
Al doilea caz se referă la o femeie diagnosticată cu epilepsie, care a decis să-și schimbe locuința, implicând specialiști încă din faza de selecție a zonei disponibile.
Înainte de relocare, avea între o și două crize pe lună și traversa o perioadă dificilă. Noua casă a fost aleasă și proiectată în funcție de lumină, liniște și conectarea cu natura.
„Înainte de mutare avea între una și două crize în fiecare lună; trecea printr-o perioadă dificilă”.
Designul a fost planificat cu atenție, de la orientarea spre soare până la decor, ventilație și nivelul de zgomot.
„Am realizat proiectul locuinței cu o atenție deosebită la modele decorative, iluminat, ventilație…”
După trei ani în noua locuință, diferențele au fost evidente.
„Locuiește acolo de trei ani; a avut doar trei crize de epilepsie”.
Influența subconscious a casei asupra creierului
Neuroarhitectura reprezintă aplicarea cunoștințelor neuroștiințifice în domeniul arhitecturii și analizează modul în care spațiile ne pot influența activitatea cerebrală, comportamentul și starea emoțională.
Conceptul nu este nou. Încă din anii ’50, arhitectul Richard Neutra discuta despre impactul spațiilor asupra sistemului nervos. Ulterior, cercetările au confirmat că anumite zone ale creierului se activează în funcție de mediul înconjurător.
„Se studiază modul în care mediile și spațiile influențează cortexul cerebral, comportamentul, obiceiurile, capacitățile cognitive și starea de spirit”.
Aplicarea acestor principii în locuințe presupune atenție la materiale, iluminat și modul în care toate elementele interacționează între ele.
Detaliile domicilului care pot modifica starea de spirit
Materialele utilizate pot avea efecte pe termen lung, iar combinarea lor poate genera reacții neașteptate. De aceea, specialiștii recomandă preferarea materialelor naturale.
Iluminatul reprezintă unul dintre cei mai importanți factori. Iluminarea ideală imită lumina naturală, ale cărei nuanțe se schimbă pe parcursul zilei și influențează în mod direct starea mentală.
„Iluminatul trebuie conceput astfel încât să semene cu razele soarelui, care reprezintă lumina optimă”.
În esență, neuroarhitectura urmărește să aducă natura în interiorul caselor. Concluzia este clară: mediul în care trăim nu este neutru, ci modelează zilnic modul în care ne simțim.
„Fără lumină naturală, nu există viață în natură”.
