Președintele României, Nicușor Dan, a transmis luni, 26 ianuarie 2026, un mesaj oficial cu ocazia Zilei Internaționale de Comemorare a Victimelor Holocaustului și a memorialului victimelor Pogromului legionar antievreiesc din București, din ianuarie 1941.
Declarația a fost citită în cadrul ceremoniei organizate la Templul Coral din Capitală.
În discursul său, șeful statului a evidențiat semnificația memoriei istorice ca temelie a libertății, demnității umane și a respectării drepturilor fundamentale, într-un context mondial marcat de conflicte, radicalizare și diminuarea încrederii sociale.
Textul mesajului oficial al președintelui
Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului este dedicată rememorării și reflecției asupra uneia dintre cele mai grave tragedii ale istoriei omenirii. Este ziua în care lumea își amintește de suferința inimaginabilă a victimelor. Regimul nazist a sacrificat pe altarul urii rasiale șase milioane de evrei, alături de numeroase alte victime considerate de ideologia totalitară nedemne de dreptul fundamental la viață. La 27 ianuarie 1945, odată cu eliberarea lagărului de exterminare Auschwitz-Birkenau, istoria a fost confruntată cu figura odiosului totalitarism nazist, demonstrând prăbușirea provocată de discursul antisemit în inima Europa civilizată. Această comemorare ne reamintește, într-un mod dureros, cât de valoroase sunt libertatea, demnitatea umană și protejarea drepturilor fundamentale, precum și importanța de a le susține cu orice preț.
Istoria ne solicită astăzi să o analizăm pentru a înțelege mai bine lecțiile sale, nu ca pe un exercițiu teoretic, ci ca pe o responsabilitate de conștiință. Omagierea victimelor Holocaustului devine tot mai relevantă într-o lume în care memoria colectivă pare să se diminishâtează, iar mișcările extremiste câștigă teren. Noile generații nu mai manifestă răbdare pentru a aprofunda trecutul, în timp ce suferința umană redevine acută, în contextul conflictelor, crizei globale și al deteriorării încrederii.
Anul acesta se împlinesc 81 de ani de la finalul celui de-al Doilea Război Mondial și de la sfârșitul Holocaustului. În aceste ultime opt decenii au apărut generații ce au încercat să înțeleagă tragedia unui genocid orchestrate și să răspundă întrebărilor persistente. Cum a fost posibil un asemenea prăbușire morală în Europa secolului XX și ce măsuri trebuie luate pentru a preveni repetarea unei astfel de tragedii? Sunt două întrebări esențiale între care se desfășoară un parcurs ce ne-a condus de la război la pace, de la o lume profund divizată la o Europă unită, construită pe principii democratice, recâștigând demnitatea și speranța.
România rămâne angajată în acest drum alături de statele europene, participând la eforturile de conștientizare a tragediei Holocaustului prin educarea tinerilor și condamnarțarea mișcărilor extremiste, precum și a încercărilor de negare sau de rescriere a istoriei.
Trecutul dificil al regimului antonescian nu trebuie ignorat, ca și cum nu s-ar fi întâmplat. Astăzi, având conștientizarea amploarei acestor tragedii, dispunem de capacitatea de a identifica și sancționa, legal, simboluri, gesturi și ideologii răspunzătoare de moartea a numeroși oameni nevinovați. Rememorând viețile pierdute, înțelegem mai profund fragilitatea umană și cât de costisitoare a fost ura, ca un avertisment permanent de a rămâne vigilenți și de a nu mai tolera ceea ce Hannah Arendt a numit „banalitatea răului”!
Cu ocazia comemorării victimelor lagărelor naziste și a Pogromului legionar antievreiesc din București din ianuarie 1941, aducem un omagiu supraviețuitorilor și reafirmăm solidaritatea cu cei ce păstrează vie lecția libertății, rezistenței în fața persecuțiilor și a morții, precum și responsabilitatea de a onora, în numele înțelepciunii și iertării, această rană a umanității.
Fiecare generație are responsabilitatea de a rămâne vigilentă în fața abuzurilor tiranice, de a condamna antisemitismul în toate formele sale, de a denuncia indiferența și lașitatea, și de a preveni uitarea. „Să ne amintim”, spune rugăciunea evreiască. „Niciodată din nou”, afirmă conștiința noastră, cei care refuzăm să uităm suferința semenilor – nu doar a evreilor, ci a întregii umanități. Păstrarea memoriei acestor tragedii reprezintă o formă de justiție, asigurând că adevărul despre evenimentele trecute este transmis mai departe, cu încredere într-o lume mai bună, condusă de pace, curaj și sinceritate.
Fie ca memoria victimelor Holocaustului să fie binecuvântată!
