„Ofertele afișate pe pagina ANRE pentru 1 aprilie 2026 – între 0,32 și 0,41 lei/kWh cu TVA inclus – reprezintă mai mult decât simple prețuri noi. Sunt un semnal clar. Un indicator că piața de furnizare nu mai stabilește tariful energiei în funcție de costurile materiilor prime, ci în funcție de nivelul riscului, prudența comercială și – în cazul anumitor operatori – o revenire evidentă la marje profitabile mari.
Când costurile cu gazele naturale, calculate după prețul tranzacționat pe Bursa Română de Mărfuri (BRM) pentru trimestrele 2 și 3 din 2026, sunt de 0,31 lei/kWh, iar prețurile pentru gazele naturale, conform Bursei Europene de Gaz – TTF pentru anul 2026, sunt de 0,29 lei/kWh, iar prețul facturat în decembrie 2025 a fost de 0,29 lei/kWh, o ofertă de 0,32 lei/kWh indică o creștere de 3% față de prețul plafonat.
Este o mișcare aproape neutră: poate o inflație administrativă mai mare, o ajustare de portofoliu sau o actualizare obișnuită. Însă, plafonul superior, 0,41 lei/kWh, înseamnă +32% față de prețul plafonat – iar aici nu mai discutăm despre ajustări, ci despre o schimbare radicală de poziție economică
Specialistul explică: „Potrivit acestei perspective, marjele comerciale se extind și, în realitate, reprezintă o zonă de risc extinsă.”
„Dacă în prezent marjele sunt de aproximativ 4%, pentru 2026, ofertele indică marje care pot ajunge până la circa 22%. O parte din aceste ‘marje’ sunt, în fapt, zone de risc: costuri de dezechilibru, pierderi, finanțări, neîncasări, incertitudini. Totodată, unele companii nu mai urmăresc volumele, ci profitul curat și previzibil. Odată cu creșterea prețului final, apare și impactul fiscal: TVA-ul nu se modifică procentual, însă suma din factură crește proporțional cu valoarea de bază. Astfel, o creștere de 32% a prețului final duce și la o majorare cu aceeași proporție a TVA-ului. Pentru consumator, aceasta înseamnă că plătește mai mult atât către furnizor, cât și către stat, facturile devenind mai grele din ambele direcții”
De asemenea, datele privind piața gazelor pentru 2026 indică un preț de 0,16 lei/kWh pe BRM, comparativ cu 0,127 lei/kWh pe TTF, diferența fiind de aproximativ 26%. Aceasta sugerează că România continuă să perceapă un ‘premium’ de preț față de hub-ul european, din motive de lichiditate, structură de piață, constrângeri interne, costuri și riscuri percepute sau din motive de lăcomie.”
„Gazul nu reprezintă doar o marfă distinctă; în Europa, acesta rămâne unul dintre factorii principali pentru determinarea prețului marginal al electricității. În alte cuvinte, această diferență de preț se răsfrânge în întreg lanțul și, chiar dacă nu explică integral creșterile majore din sectorul retail de energie electrică.
Este esențial să înțelegem că aceste oferte pentru 2026 nu indică neapărat o creștere reală a costurilor gazelor, ci mai degrabă o schimbare de paradigmă: furnizorii percep viitorul ca fiind o perioadă în care ‘ieftin’ înseamnă ‘periculos’. Astfel, consumatorul se află într-un mediu de piață în care prețul nu reflectă doar consumul de energie, ci și frica de instabilitate, dorința de profit și libertatea comercială. În concluzie, intervalul 0,32 – 0,41 lei/kWh nu reprezintă doar o diferență de 9 bani, ci o schimbare fundamentală în modelul economic. Unii operatori urmăresc cote, alții profituri și selecție. Pentru consumatori, aceasta înseamnă că, în 2026, cel mai important nu va fi atât gazul, ci lipsa de atenție la oferte”
Reprezentantul AEI exemplifică situația și prin faptul că noile tarife pentru clienți vor însemna, de fapt, plăți mai mari pentru un apartament cu două camere (între 150 și 1.500 lei/an), precum și pentru o casă, de la 300 la 3.000 lei/an.
„Această situație provine, în principal, din modul în care modul de gestionare a eliminării plafonului pentru gazele naturale nu a fost folosit corect. Dacă aceste oferte ar fi fost propuse treptat, lunar, în ultimul an, fără presiune asupra negocierilor pe BRM în ultimele luni sau fără blocarea tranzacțiilor și fără declarații contradictorii cu privire la plafonare, prețurile gazelor în România ar fi fost mai corecte și mai mici decât plafonul. Rapiditatea cu care se finalizează contractele pentru 1 aprilie 2026, din cauza analizei excesive și a crizei de timp create artificial, forțează românii să accepte aceste tarife fără să cunoască exact condițiile, semnând semiautomatoc aceste contracte”
Totuși, în comparație cu ofertele post-1 aprilie, bazate pe care și-a fundamentat analiza Dumitru Chisăliță, nu există ofertă de la niciunul dintre marii furnizori de gaze. Iată prezentarea analizei sale:
