Dimineața, putem percepe furnicăturile pastei de dinți, auzim și simțim apa care curge la duș, mirosim șamponul și, mai târziu, aroma cafelei proaspăt preparate. Aristotel afirma că avem cinci simțuri. Însă, el considera că lumea este formată din cinci elemente și această credință nu mai este valabilă astăzi. Cercetările contemporane indică faptul că, de fapt, am putea avea zeci de simțuri, conform Sciencealert.
Practically întreaga noastră experiență este multisenzorială. Nu percepem separat vederea, auzul, mirosul și atingerea. Aceste procese se întâmplă simultan, oferindu-ne o experiență unitară a realității din jur și a propriei noastre ființe.
Ce simțim influențează percepția vizuală, iar cea vizuală afectează modul în care percepem sunetele. Mirosurile diferite din șampon pot modifica percepția asupra texturii părului. De exemplu, parfumul de trandafiri poate face părul să pară mai mătăsos.
Mirosurile din iaurturile cu conținut scăzut de grăsimi pot accentua senzația de bogăție și densitate în gură, fără a modifica compoziția de emulsificatori. Percepția mirosurilor din cavitatea bucală, care urcă spre nazal, este influențată de vâscozitatea lichidelor consumate.
Profesorul Charles Spence de la Crossmodal Laboratory din Oxford mi-a spus că specialiștii în neuroștiințe consideră că există între 22 și 33 de simțuri.
Printre acestea se numără propriocepția, care ne permite să cunoaștem poziția membrelor fără a le privi. Echilibrul depinde de sistemul vestibular din ureche, precum și de vedere și propriocepție.
Un alt exemplu este interocepția, prin care detectăm modificări în propriul corp, precum o ușoară creștere a ritmului cardiac sau senzația de foame. De asemenea, avem simțul controlului asupra mișcărilor, care poate fi afectat după accident vascular cerebral, unii pacienți ajungând să creadă că altcineva le mișcă membrelor.
Există și simțul apartenenței corporale. De exemplu, unele persoane care au suferit un accident vascular cerebral pot simți că un braț nu le aparține, chiar dacă percep senzații în el.
Anumite simțuri tradiționale sunt, de fapt, rezultate ale combinației mai multor simțuri. Atingerea, de exemplu, include durerea, temperatura, mâncărimea și senzațiile tactile. La gust, experimentăm o combinație de trei simțuri: atingerea, mirosul și gustul, care își unesc percepția pentru aromele din alimente și băuturi.
Gustul detectează senzațiile produse de receptorii de pe limbă, care ne permit să identificăm săratul, dulce, acru, amar și umami (savoarea). Dar ce se întâmplă cu aromele precum menta, mango, pepenele, căpșunile sau zmeura?
Nu există receptori specifici pentru aroma de zmeură pe limbă, iar gustul zmeurei nu reprezintă o simplă combinație de dulce, acru și amar. Percepția acestei arome se face prin interacțiunea complexă dintre limbă și nas.
Mirosul reprezintă componenta principală în percepția gustului. Nu este vorba doar despre inhalarea mirosurilor din ambient, ci despre compușii odoriferi eliberați în timpul masticației sau consumului, care ajung în cavitatea nazală prin spatele gâtului.
Atingerea joacă un rol esențial, corelând gustul cu mirosul și influențând preferințele pentru textura ouălor moi sau tari, precum și pentru consistența catifelată și cremoasă a ciocolatei.
Vederea este influențată de sistemul vestibular. De exemplu, dacă te afli într-un avion la sol, privește interiorul cabinei. Când avionul începe să urce, observi cum percepția vizuală diferă chiar dacă poziția este aceeași.
Percepția vizuală, combinată cu informațiile de la sistemul vestibular, te face să simți că piesa din față a cabinei se află mai sus, chiar dacă în realitate poziția nu s-a schimbat.
Simțurile reprezintă un domeniu de cercetare intensă, iar specialiștii în neurologie, psihologie și filozofie colaborază pentru înțelegerea complexității acestora. La Centrul pentru Studii asupra Simțurilor din cadrul School of Advanced Study al Universității din Londra se realizează astfel de cercetări.
În 2013, centrul a demarat proiectul „Reevaluarea Simțurilor”, coordonat de regretatul profesor Sir Colin Blakemore. Astfel am descoperit că modificarea sunetului pașilor poate face ca trupul nostru să pară mai ușor sau mai greu.
Am aflat modul în care ghidurile audio din Muzeul Tate Britain, emulate de un personaj virtual, pot ajuta vizitatorii să rețină mai bine detaliile vizuale ale operelor de artă. De asemenea, am descoperit cum zgomotul aeronavelor poate influența percepția gustului, iar consumul de suc de roșii în avion poate fi benefic, dat fiind că acest lichid este bogat în umami.
Zgomotul alb scade percepția pentru gusturile sărat, dulce și acru, însă nu afectează gustul umami. Astfel, roșiile și sucul de roșii își păstrează caracterul savuros chiar și în condiții de zgomot de fond.
Expoziția noastră interactivă „Senses Unwrapped”, organizată la Coal Drops Yard din King’s Cross, Londra, permite vizitatorilor să înțeleagă funcționarea simțurilor și să observe de ce uneori acestea nu funcționează conform așteptărilor.
De exemplu, iluzia mărime-greutate este ilustrată printr-un set de pietre pentru curling de dimensiuni mici, medii și mari. Participanții pot ridica aceste obiecte și pot decide care dintre ele pare cea mai grea. În ciuda aparenței, toate au aceeași greutate, confirmând complexitatea percepției senzoriale.
Există întotdeauna aspecte din mediul înconjurător care evidențiază complexitatea simțurilor noastre, dacă ne oprim o clipă pentru a le observa. În momentul următor în care ieși afară sau te bucuri de o masă, acordă-ți timpul pentru a aprecia modul în care simțurile lucrează în armonie pentru a-ți oferi aceste senzații.
