Infecțiile urechii în sezonul cald, o problemă frecventă la copii. Inflamația canalului auditiv extern, cunoscută sub denumirea de otită externă sau „urechea înotătorului”, apare frecvent la copii în timpul verii, fiind cauzată de expunerea la apă. Înțelegeți cum apare, ce semne să observați și ce măsuri să NU luați acasă pentru a gestiona eficient această afecțiune.
Otita externă este o inflamație a canalului auditiv extern, cauzată în principal de stagnarea apei după înot. Apa stagnantă în ureche creează un mediu propice dezvoltării bacteriilor sau ciupercilor. Acest lucru o face o afecțiune des întâlnită la copii și la persoanele care petrec mult timp în medii acvatice.
Nu doar piscinele sunt surse potențiale de infecție – și lacurile, râurile, plajele sau chiar dușurile dese, în special în zilele calde, pot contribui la apariția ei, mai ales dacă apa este contaminată sau dacă urechea este iritată anterior. Cauzele infecției includ bacterii precum *Pseudomonas aeruginosa*, dar și ciuperci, în special la copiii cu piele sensibilă. Copiii au un canal auditiv mai îngust, făcându-i mai sensibili la iritare și inflamație. Vară, cu activitățile acvatice crescânde, riscul crește.
Ghid practic despre otita externă
- Otita externă nu este contagioasă, dar riscul de infectare este sporit dacă se utilizează obiecte personale comune (prosoape, căști sau dopuri de urechi).
- Spre deosebire de otita medie, otita externă afectează doar canalul auditiv. Nu prezintă simptome precum nas înfundat sau tuse.
- Copiii cu aparate auditive sau cei care au trecut prin intervenții chirurgicale ORL necesită o monitorizare atentă, deoarece umiditatea poate agrava starea.
- Dacă infecția apare de mai multe ori într-un sezon, un consult ORL este esențial pentru a exclude orice malformație sau inflamație cronică a canalului auditiv.
- Copiii cu o istorie de otită externă sunt mai predispuși la recidive, mai ales dacă au piele sensibilă sau canal auditiv îngust. Menținerea igienei corecte și evitarea contactului cu apa până la tratament este crucială.
Evoluția otitei externe: de la disconfort la durere
Debutul otitei externe poate fi discret, cu un disconfort minor, dar poate evolua rapid către o durere intensă dacă nu este tratată corespunzător. Simptomele apar treptat și sunt inițial ușoare, dar pot deveni mai severe dacă infecția nu se combate prompt.
Etapa ușoară
Semnele inițiale pot fi uneori ignorate. Poate apărea o senzație de mâncărime, roșeață discretă a tălpii urechii. Disconfortul este minor, însă este accentuat de atingerea urechii sau în timpul somnului. Poate apărea o secreție limpede sau ușor tulbure.
Etapa medie
Pe măsură ce inflamația avansează, mâncărimea se intensifică, iar durerea devine mai pronunțată, în special la atingere și în timpul somnului. Canalul auditiv se umflă, blocând parțial pasajul. Apare senzație de presiune și înăbușire a auzului.
Etapa avansată
Dacă infecția nu este tratată, durerea devine intensă și poate radia spre gât, față sau cap. Canalul auditiv poate fi complet obstrucționat de umflături, secreții sau inflamații. Poate apărea roșeață și umflare a zonei externe a urechii. Pot să apară și inflamații ganglionare și febră.
Este crucial să se observe aceste semne după înot, mai ales în cazul copiilor care rămân mult timp cu capul sub apă sau se plâng de zgomote sau senzații neobișnuite în ureche.
Ce tratamente NU sunt recomandate?
Folosirea bețișoarelor de urechi este o greșeală frecventă, deoarece pot leza canalul auditiv și împinge bacteriile mai adânc, agravând infecția. De asemenea, este contraindicat să se apeleze la remedii nevalidate sau tratamente improvizate, cum ar fi aplicarea de substanțe precum alcool medicinal, oțet sau uleiuri esențiale fără consiliere medicală prealabilă.
Specialiștii recomandă evitarea autotratamentului cu picături auriculare antibiotice sau antifungice fără rețetă. Este contraindicat și utilizarea uscătorului de păr pentru a usca urechea – metoda este riscantă și poate duce la iritații excesive.
Mituri despre otita externă
MIT: Alcoolul medicinal protejează urechea.
REALITATE: Deshidratează și poate agrava inflamația.
MIT: Bețișoarele curăță eficient urechea.
REALITATE: Pot cauza leziuni și favorizează infecția.
MIT: Numai piscinele murdare provoacă otita externă.
REALITATE: Chiar apa curată, tratată agresiv cu clor, poate irita pielea și favoriza infecția.
MIT: Otita externă se vindecă singură.
REALITATE: Poate duce la complicații grave dacă nu este tratată corespunzător.
Când trebuie să consultați un medic?
Majoritatea cazurilor de otită externă răspund bine la tratamente, însă este esențial să solicitați asistență medicală dacă durerea persistă mai mult de 48 de ore, dacă apare febră, dacă secreția din ureche este purulentă sau dacă auzul este afectat. La copiii mici, orice modificare de comportament, precum plânsul inexplicabil, refuzul de a mânca sau apatia trebuie abordată medical. Un medic ORL va curăța canalul auditiv și va recomanda tratamentul adecvat, care poate include picături auriculare antibiotice sau antifungice, în funcție de diagnostic.
Prevenirea otitei externe
Prevenția constă în uscarea corespunzătoare a urechilor după înot, prin înclinarea capului și tamponarea blândă. Dopurile de urechi sau casca de înot pot fi utile pentru copiii care petrec mult timp în apă, în special în bazine sau în ape cu un conținut ridicat de clor. Este important ca fiecare copil să aibă propriile obiecte personale.
Cercetarea medicală, acidul boric – o alternativă la antibiotice
Cercetările arată că acidul boric poate fi o alternativă la antibiotice în tratarea otitei externe. Este important să rețineți că folosirea sa trebuie recomandată și supravegheată de un medic ORL.
