Pontiful Francisc, de la începutul mandatului său, a urmărit o orientare a Bisericii spre cei nevoiaşi şi o cultură a incluziunii. Însă, în ciuda eforturilor de reformă, adesea criticate intern, şi a gesturilor de apropiere faţă de comunitatea LGBTQ+ şi de femei, reformele au rămas incomplete.
Renumit pentru sinceritate, Papa Francisc, decedat luni la vârsta de 88 de ani, a încercat, pe parcursul celor 12 ani de pontificat, să se diferenţieze de predecesorii săi, conservatori, Ioan Paul al II-lea şi Benedict al XVI-lea. Cu toate acestea, eforturile sale au întâmpinat o rezistenţă semnificativă din interiorul Bisericii Catolice.
De la începutul pontificatului său, el a manifestat o dorinţă clară de a aduce Biserica mai aproape de cei săraci şi de a-i cuprinde pe toţi, respingând, totodată, grandoarea bisericii. „Acela va fi amintirea lui Papa Francisc, un papă care a încercat să fie aproape de toţi, nu doar de catolici, ci de întreaga populaţie”, a remarcat Elisabeth Auvillain, jurnalistă şi corespondentă pentru National Catholic Reporter.
Jorge Mario Bergoglio s-a evidenţiat rapid ca un apărător fervent al migranţilor. Pe 8 iulie 2013, a marcat începutul mandatului planificând prima sa vizită internaţională pe insula Lampedusa, poarta de intrare pentru mulţi migranţi în Europa.
Zece ani mai târziu, la Marsilia, în septembrie 2023, a continuat să-şi susţină abordarea. În timpul unei liturghii dedicate migranţilor decedaţi în încercarea de a traversa Marea Mediterană, el a condamnat „vieţile zdrobite, visele spulberate” şi a cerut Uniunii Europene să îşi asume responsabilităţile umanitare.
Stilul său de viaţă a fost caracterizat de simplitate, în contrast puternic cu luxul Vaticanului. A renunţat la simbolurile apostolice şi a locuit într-un apartament modest, găzduind frecvent mese pentru oameni fără adăpost şi persoane private de libertate. Acest lucru a generat nemulţumire în rândul unor membri ai Vaticanului, care l-au acuzat de desacralizare a funcţiei.
La începutul anului 2025, Francisc a adresat o scrisoare episcopilor americani, exprimând îngrijorare faţă de măsurile de deportare a imigranţilor aplicate de administraţia Trump. Această acţiune a provocat reacţii dure din partea unor sectoare conservatoare religioase, atât în Statele Unite, cât şi în Europa. Ultima sa întâlnire cu un lider străin a avut loc cu vicepreşedintele american, J.D. Vance, cu o zi înainte de moartea sa, abordând situaţii internaţionale complexe.
„Cine sunt eu să judec?”
În timp ce poziţionarea sa în direcţia celor săraci s-a conturat clar, atitudinea sa deschisă faţă de anumite sectoare ale societăţii i-a adus eticheta de „papă al rupturii”.
A iniţiat un dialog cu divorţaţii recăsătoriţi şi persoane din comunitatea LGBTQ+. A primit la Vatican cupluri gay. Această abordare a fost consistentă cu manifestările sale anterioare ca arhiepiscop din Buenos Aires. A susţinut legislaţii care protejează drepturile acestor persoane, cum ar fi uniunile civile, dar a subliniat că nu trebuie considerate căsătorie. La începutul anului 2023, a condamnat criminalizarea homosexualităţii.
O replică ce a devenit iconică a fost rostită în august 2013, în timpul unui zbor din Brazilia. „Cine sunt eu să judec?”, a declarat el referitor la comunitatea gay.
În decembrie 2023, a autorizat binecuvântarea cuplurilor gay, generând controverse majore. Vaticanul a emis o explicare, recunoscând că, în anumite contexte, o astfel de binecuvântare ar fi nepotrivită fără a compromite doctrina.
„Papa Francisc a rămas fidel doctrinei catolice. Nu a încercat schimbări radicale, cum ar fi anularea interdicţiei avortului sau recunoaşterea hirotonirii femeilor”, a explicat Frédéric Mounier, fost corespondent al ziarului „La Croix” la Roma.
„Ca iezuit, a acordat o importanţă deosebită morala contextuală. A fost atent la contextul individual al persoanelor şi la călătoriile lor spirituale. Asta se reflectă în textele sale despre persoane de acelaşi sex, care au avut un impact considerabil”.
Provocarea luptei împotriva abuzurilor sexuale
Scandalurile sexuale din Biserică l-au obligat pe Papa Francisc să ia măsuri ferme. În 2018, într-o călătorie controversată în Chile, a fost criticat pentru apărarea unui episcop acuzat şi a cerut dovezi victimelor. Mai târziu, şi-a cerut scuze pentru declaraţiile sale. A colaborat cu victimele și a luat măsuri ferme, înlăturând cardinalul american Theodore McCarrick și implementând noi protocoale.
Cu toate acestea, în ciuda eforturilor, anumite asociaţii consideră că nu a abordat cu seriozitate cauzele sistemice ale abuzurilor, rămânând o preocupare a comunităţii catolice.
În Canada şi Portugalia, Francisc şi-a exprimat compasiunea şi a cerut iertare pentru victimele abuzurilor. Cu toate acestea, Papa nu a analizat din perspectiva abuzurilor sistemice.
Femeile în roluri cheie în Biserică
Papa Francisc a adoptat măsuri legate de transparenţă în administrarea financiară a Vaticanului, incluzând crearea unui secretariat pentru Economie. A luat măsuri pentru a combate corupţia şi a curăţit Banca Vaticanului.
În ceea ce priveşte rolul femeilor, a numit femei în poziţii cheie la Vatican. Un exemplu notabil este desemnarea Nathalie Becquart. Cu toate acestea, în opinia unor cercuri feministe, aceste numiri sunt de nature cosmetică.
Numirea Simonei Brambilla în fruntea ministerului responsabil de ordinele şi congregaţiile religioase este un alt pas, dar încă mai există un deficit de progres în egalitatea de şanse pentru femei în Biserică.
O moștenire fragilă
Însă, unele reforme promiţătoare, precum posibilitatea hirotonirii bărbaților căsătoriţi, nu au fost implementate. De asemenea, deciziile legate de Liturghia latină au generat controverse. Moştenirea lui Papa Francisc este, deci, complexă şi fragilă, succesorul său putând relua pozițiile anterioare.
