Președintele american Donald Trump a susținut o legătură între administrarea de paracetamol în timpul sarcinii și autism la copii, sfătuind viitoarele mame să evite acest medicament.
Această declarație a generat îngrijorare și confuzie în rândul specialiștilor în domeniul sănătății din întreaga lume. Comentariile președintelui fac parte dintr-o serie de afirmații nefondate cu privire la cauzele autismului, paracetamolul fiind cea mai recentă țintă.
Pentru a înțelege aceste afirmații, este important să analizăm natura autismului și cauzele creșterii numărului de diagnostice. Tulburarea din spectrul autist (TSA) este o afecțiune complexă, afectând interacțiunile sociale, comunicare și comportamente. Nu este o boală, ci o manieră diferită de a percepe și interacționa cu lumea.
Creșterea diagnosticelor de autism în ultimele decenii se datorează, în mare parte, unei mai bune înțelegeri, criteriilor de diagnostic mai largi și unui acces mai facil la evaluările medicale.
Declarațiile recente au menționat presupuse dovezi care leagă paracetamolul administrat în sarcină de autism, și au sugerat că comunitățile Amish și cubaneze au rate semnificativ mai mici de autism, dat fiind consumul limitat a acestui medicament. Cu toate acestea, există cazuri documentate de autism în ambele comunități.
Ambele comunități folosesc paracetamol, însă consumul său diferă față de alte țări, ceea ce ar putea sugera o asociere. Cu toate acestea, corelarea ratelor scăzute de autism cu consumul limitat ignoră complexitatea diagnosticării, raportării, accesului la asistența medicală și a factorilor culturali sau religioși specifici.
O viziune mai complexă
Dovezile științifice oferă o imagine mai complexă decât afirmațiile făcute. O analiză din 2025, susținută de Institutul Național de Sănătate din SUA, a studiat 46 de cercetări. 27 dintre aceste studii sugerau o posibilă legătură între administrarea de paracetamol în timpul sarcinii și un risc crescut de tulburări de neurodezvoltare la copii. Această analiză întărește ideea unei potențiale relații, însă nu demonstrează cauzalitatea. Alte variabile, precum motivul pentru care femeile au luat paracetamol, pot influența rezultatele.
Un studiu suedez, vast și riguros, efectuat pe peste 2,4 milioane de copii, nu a identificat o legătură între administrarea de paracetamol și un risc crescut de autism. Studiul a considerat factori genetici și familiali.
Acest studiu confirmă că paracetamolul, administrat conform indicațiilor medicale, este puțin probabil să fie o cauză a autismului. O altă analiză recentă a ajuns la concluzii similare.
Autismul nu are o cauză unică. Se dezvoltă prin interacțiunea unor factori genetici și de mediu. Deși genetica joacă un rol semnificativ, nicio genă sau mutație nu este responsabilă în totalitate de autism. Factori de mediu, precum infecții în timpul sarcinii, medicamente sau vârsta înaintată a părinților, pot influența riscul. De cele mai multe ori, nu se poate atribui autismul unui singur factor.
În practică, paracetamolul rămâne un analgezic frecvent recomandat femeilor însărcinate. Durerea și febra netratate în sarcină pot prezenta riscuri grave pentru mamă și copil, crescând riscul de malformații congenitale.
Alte analgezice comune, cum ar fi ibuprofenul și aspirina, nu sunt recomandate în timpul sarcinii decât sub supraveghere medicală, datorită riscurilor pentru dezvoltarea fetală.
Autoritatea de reglementare a medicamentelor din Marea Britanie a confirmat că paracetamolul poate fi administrat în timpul sarcinii, în conformitate cu indicațiile medicale.
În cazul durerii în timpul sarcinii, NHS recomandă în primul rând metode naturale, cum ar fi plimbările în aer liber, hidratarea și evitarea ecranelor. În cazul în care acestea nu sunt eficiente, paracetamolul rămâne o opțiune farmaceutică sigură, administrat în cea mai mică doză posibilă și pentru cel mai scurt interval de timp.
În final, dezbaterea despre paracetamol și autism ilustrează modul în care informațiile complexe pot fi simplificate și transformate politici. Autismul este o afecțiune multifactorială, influențată de genetică și mediu, nefiind generată de o singură substanță administrată în timpul sarcinii.
