Rețeta autentică cuprinde trei ingrediente, nu patru
Cacio e pepe este apreciat pentru simplitatea și savoarea sa: paste, piper negru și brânză pecorino. Însă, într-o publicație internațională a apărut o variantă care include parmezan, unt și chiar sugerează adăugarea de smântână. Pentru italieni, această modificare este inacceptabilă.
Claudio Pica, președintele Fiepet Confesercenti, a transmis o notă oficială Ambasadei Marii Britanii la Roma și editurii responsabile de publicarea rețetei:
„Rețeta originală nu include parmezan și unt. Sunt doar trei ingrediente: paste, piper și pecorino.”
Italienii critică: „Nu e cacio e pepe, e altceva”
Reacțiile din Roma au fost vehemente. Giorgio Eramo, proprietar de restaurant lângă Vatican, a declarat că varianta britanică amintește mai mult de „pasta Alfredo” decât de rețeta tradițională: „Este îngrozitor! Ceea ce au publicat ei nu este cacio e pepe. Cu unt și parmezan, este o altă mâncare.”
Alți proprietari de restaurante și cafenele au criticat în special utilizarea smântânii: „Smântâna este pentru deserturi. Cine o folosește la cacio e pepe nu înțelege esența preparării acestei mâncări”, a spus Nicola, patronul unui local din apropiere de Vatican.
Cacio e pepe: simplitate românească, artă culinară
Conform Academiei Italiene de Bucătărie, cacio e pepe este o rețetă tradițională din Roma și regiunea Lazio, formată din doar trei ingrediente: paste (de obicei spaghetti sau tonnarelli), brânză pecorino romano și piper negru proaspăt măcinat. Originile sale se regăsesc în perioada pastorală a Italiei, când păstorii din Apenini foloseau paste uscate, brânză și piper pentru preparate simple și hrănitoare.
Preparatul este apreciat pentru gustul său intens și tehnica delicată de emulsionare, care transformă brânza și apa din paste într-un sos cremos, fără unt sau smântână. Cacio e pepe a devenit un simbol al bucătăriei romane autentice, iar orice abatere de la rețeta originală provoacă reacții aprinse în Italia.
Mâncarea, parte integrantă a identității italiene
Italienii recunosc importanța variațiilor moderne, dar refuză să le numească cacio e pepe atunci când sunt adăugate unt, ulei sau smântână. Maurizio, patronul unui hotel din Roma, a explicat: „Poți avea o multitudine de variații, dar nu le poți numi cacio e pepe dacă utilizezi unt, ulei și smântână. Atunci este o altă mâncare.”
Pentru mulți italieni, indignarea provine din faptul că mâncarea reprezintă o parte esențială a culturii lor. „Tradițiile noastre se sprijină puternic pe gastronomie. Atunci când este afectat unul dintre punctele de referință culturale, putem fi afectați emoțional”, a spus Eleonora, angajată a unei cafenele din centrul Romei.
