„Este crucial să conștientizăm că și în țara noastră religia instituțională pierde adepți. Sacrul s-a diversificat”, afirmă Adela Toplean, cercetătoare în Studii ale morții, într-un interviu. Aceasta discută și despre Înviere, cea mai importantă sărbătoare creștină. Ea susține că „experiențele spirituale ale oamenilor s-au diversificat în ultimii ani”, iar acum nu mai depind de o instituție națională pentru a se apropia de valori importante pentru ei.
- „Modul tradițional de a interacționa cu ceilalți, chiar dacă implicit, era adesea religioasă. Însă anii pandemiei, urmați de războiul din Ucraina, au dus la o scădere semnificativă a încrederii în relațiile umane.”
- „În prezent, pentru români, creștinismul reprezintă un complex amestec de credințe și practici tradiționale intersectate cu influențele contemporane ale globalizării și digitalizării.”
- „Credința autentică nu este și nu va fi niciodată în contradicție cu tehnologiile digitale. Există o formă a religiei care nu este optimizată digital, dar prezintă, totuși, o prezență online.”
Adela Toplean este scriitoare și cercetătoare în Studii ale morții, lector la Facultatea de Litere a Universității din București și investigator principal în consorțiul european Digital Death. Transforming History, Rituals and Afterlife (EU CHANSE). Cărțile ei includ „Pragul și neantul. Încercări de circumscriere a morții” și „Moartea modernă. Între poetică și tanatologie”.
A publicat numeroase studii în reviste științifice din diverse țări. Este membră a Centrului de Studii de Drept Natural și Analiză Normativă (Facultatea de Drept, Universitatea din București) și a The European Communication Research and Education Association. Lucrările sale artistice au fost expuse în Danemarca, Suedia și România.
– Doamnă Adela Toplean, ce reprezintă Paștele pentru români astăzi?
– Este o întrebare complexă. În esență, Paștele se reduce, în mare parte, la cozonaci și reuniuni familiale.
– Deci, Isus nu se află la masă cu „Poporul român”? Bisericile sunt pline în aceste zile…
– Nu știu de unde a apărut această idee, dar statisticile indică o națiune religioasă, totuși, răspunsul la întrebarea „ce înseamnă Paștele pentru români?” rămâne problematic.
De exemplu, cunosc bine zona rurală din România, dar nu am observat un interes general și indiscutabil pentru moaște. Dimpotrivă, mulți sunt dezinteresați, iar majoritatea își exprimă prudență. Subiectul moaștelor a fost mult discutat în media și în rândul cercetătorilor. La sate, când întreb oamenii despre aspecte sfinte, primesc răspunsuri rezervate. Această rezervă trebuie respectată, cu atât mai mult cu cât pare a fi modernă, mai degrabă decât un reflex ancestral. Rezerva lor este un spațiu de reflecție, chiar de apatie, o manieră de a defini propria identitate aparte de Biserica Ortodoxă Română. Este esențial să înțelegem că și în România religia instituțională pierde importanță, iar sacrul s-a dispersat.
În concluzie, experiențele spirituale ale oamenilor din orașe și sate s-au diversificat enorm în ultimii ani. Modalitățile prin care oamenii se apropie de ceea ce e important pentru ei – dragoste, familie, sănătate, suferință, moarte – nu mai depind atât de mult de instituțiile naționale.
„România se schimbă într-un ritm rapid”
– „Poporul român” nu crede în Dumnezeu?
– Există o formă de credință, observabilă prin cifre și acțiuni concrete: participarea la rugăciuni, vizitarea bisericilor în momente importante ale anului, împărtășiri spirituale. În ultimii ani, am realizat mai multe deplasări în țară, atât în zone rurale, cât și în orașe semi-abandonate, unde am văzut un sentiment general de alienare față de ceilalți și de realitate.
Modurile tradiționale de a se raporta la ceilalți aveau adesea o componentă religioasă. Însă, anii de pandemie și războiul din Ucraina au dus la o scădere a încrederii în relațiile umane. Asistența reciprocă, chiar la nivel local, a scăzut, iar comunicarea e mai puțin fluidă. Această schimbare a afectat profund dinamica comunităților mici și modul în care oamenii percep aspectele esențiale ale existenței.
În trecut, mimetismul și contagiunea emoțională erau importante în gestionarea pierderilor, atât la începutul tragediei, cât și ulterior, în perioada de doliu. Observ schimbări în modul cotidian de viață al comunităților, semne ale unor pierderi de profunzime, chiar de dezintegrare a sensului religios de a fi împreună cu ceilalți.
Credința și practicile digitale
România traversează o perioadă de metamorfoză rapidă, supusă unor influente complexe, atât tradiționale, cât și contemporane. Lumea este plină de ideologie, superstiții și știri false.
Creștinismul modern reprezintă un amestec de credințe și practici tradiționale, intersectate cu impactul digitalizării și globalizării. Acestea două elemente evidențiază o tendință complexă: pe de o parte, convingeri fundamentale nu se schimbă ușor; pe de altă parte, tehnologia conectează majoritatea populației, cu impact major asupra aspectului religios.
Influența digitală nu trebuie ignorată, deoarece afectează totodată formele și conținutul religiei, în moduri greu de anticipat și evaluat.
Credința autentică nu este incompatibilă cu digitalul. Există oameni profund credincioși prezenți online. Internetu, în special platformele de socializare, viralizează istorii și dovezi care sprijină credința în evenimente miraculoase de vindecare. Credincioșii continuă să se roage, să participe la servicii religioase și să caute învierea, chiar și în mediul digital.
Faptul că credincioșii se roagă pe platformele de mesagerie nu îi împiedică să viziteze lăcașuri de cult. Credința furnizează instrumente de discernământ valabile în medii digitale și offline.
„Oamenii apelează la investiții spirituale sporadice și nedefinite.”
– Este Biserica Ortodoxă Română pregătită pentru aceste schimbări?
– Fără a face comentarii specifice credinței ortodoxe, schimbările sunt reale și inevitabile pentru orice organizație religioasă. Îmi pun întrebarea dacă este suficientă o abordare optimistă bazată pe cifrele generale privind religiozitatea. Evaluarea religiozității prin standarde din trecut a devenit limitată. Oamenii apelează la forme de exprimare religioasă diverse, adesea sporadice și nedefinite.
– Cum se compara moartea și învierea din vremea lui Isus cu ziua de astăzi?
– Moartea și învierea, în contextul creștinismului, au o simbolistică complexă, reflectând relația între uman și divin, între lumea pământească și cea spirituală. În contextul creștin, moartea nu mai este o tragedie, ci o binecuvântare. Această percepție a condus la dezvoltarea conceptelor de viață după moarte.
– Ce înseamnă moartea astăzi?
– Experiența morții se manifestă divers. În prezent, semnificațiile personale ale morții sunt fluctuante și pline de contradicții. Puțini își mențin perspectiva asupra morții de dinainte de boală. Ființele umane moderne sunt dinamice și reflectă constant asupra experiențelor lor. Observăm dificultăți în găsirea de acord în cadrul familiilor atunci când apare o boală.
Înțelesurile morții sunt diverse și nestructurate. Nici măcar perspectiva biologică asupra morții nu mai are o definiție univocă. Interconectarea digitală a adâncit legătura dintre viață și moarte, modificând semnificațiile acestor concepte.
– Cum percepe omul digital învierea?
Omul digital este conectat permanent și nu există o separare clară între spațiul online și cel offline. Infrastructura digitală este un element determinant în modul cum percepem timp, relații și experiențe. Această transformare a realității afectează profund viața și moartea individuală.
Dacă învierea este considerată un concept doctrinar, omul digital are un alt tip de perspectiva: nemurirea digitală prin creearea de avatare digitale reprezintă o tendință crescătoare și profitabilă.
