Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel
17 aprilie 2025, 09:44
Învierea lui Hristos şi învierea morţilor: semnificaţii teologice şi pastorale
Scrisoare pastorală de Paşti 2025
Hristos a înviat!
„Adevărat, adevărat vă spun, că vine ceasul, şi acum este, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce vor auzi vor învia” (Ioan 5, 25)
Preafericiți și Preacucernici Părinți,
Iubiți frați și surori în Domnul,
Învierea lui Hristos stă la baza și la începutul învierii tuturor oamenilor. Această taină reprezintă inima și centrul Evangheliei predicată de sfinții apostoli și esența credinței ortodoxe mărturisită de Biserică. De aceea, sărbătoarea Paștelui este numită în Ortodoxie „Sărbătoarea sărbătorilor”.
Domnul Iisus Hristos, Cel înviat din morți, este numit în Sfânta Scriptură „începutul învierii celor adormiți” (1 Corinteni 15, 20) și „Întâiul născut din morți” (Coloseni 1, 18), iar sărbătoarea Învierii Domnului este o pregustare duhovnicească și o icoană profetică a învierii generale a tuturor oamenilor din toate timpurile și din toate neamurile.
Domnul Iisus Hristos „S-a smerit pe Sine, ascultător fiind până la moarte, chiar moartea pe cruce” (Filipeni 2, 8). El a îmbrățișat condiția noastră, amestecată cu moartea, pentru a ne face părtași la viața Sa veșnică. Înainte de a-L învia pe prietenul Său Lazăr, Iisus „a plâns” (Ioan 11, 35), resimțind durerea omenirii, oprită de păcat și de moarte. „Domnul plânge, văzând pe omul creat după chipul Său, supus stricăciunii, pentru a ne elibera de lacrimi”, ne spune Sfântul Chiril al Alexandriei (1). Sfântul Dumitru Stăniloae descria starea omenirii stăpânită de moarte astfel: „Moartea este cea mai cumplită tragedie pentru oameni. Merită cu adevărat să plângem din pricina ei. Chiar Dumnezeu simte milă pentru oameni din această cauză. Căci nu e o simplă dispariție, ci o suferință veșnică. Așadar, El însuși o experimentează pentru a o birui sau intră în ea, pentru ca noi să nu rămânem acolo. Ea ne chinuie și înainte de a se produce. Hristos o primește, dar nu rămâne în ea, ci o transformă în acces la viața veșnică, pentru Sine și pentru cei care Îl iubesc și se unesc cu El.” (2)
Învierea este un dar exclusiv al lui Dumnezeu pentru toți oamenii. Dar, acest dar ne este oferit mai întâi prin Iisus Hristos, Fiul Său veșnic, pentru că „din dorința infinită pentru oameni, Cel ce există din fire s-a făcut om” (3).
Ceea ce s-a întâmplat prin Învierea lui Iisus Hristos se va manifesta la întreaga omenire, cu toate popoarele și generațiile, de la Adam până la sfârșitul lumii. Apostolul Pavel, în prima epistolă către Corinteni, afirmă că „Paștele nostru, Hristos, S-a jertfit pentru noi” (1 Corinteni 5, 7) și „precum în Adam toți mor, tot astfel în Hristos toți vor învia” (1 Corinteni 15, 22). Toți oamenii vor învia în Hristos, atât cei ce au crezut, cât și cei ce nu au crezut în El, pentru că învierea universală este un dar al lui Dumnezeu pentru întreaga omenire. Dar, „cei ce au făcut binele” vor învia „pentru viața veșnică, iar cei ce au făcut răul, pentru osândă” (Ioan 5, 29).
{/* … restul textului similar */}
