Există numeroase opinii surprinse de ipocrizie care întreabă retoric „De ce ar trebui să părăsească Ilie Bolojan poziția de conducere?” Dacă nu sunt încă reflectate toate deciziile catastrofale pentru economie și populație, ce au fost luate aproape în totalitate de către persoane fizice, atunci situația poate fi decisiv influențată de declarațiile din joi, ale vicepremierului Oana Gheorghiu, referitoare la intenția de a vinde pârghii ale unor companii strategice românești, importante în domeniul energetic, al resurselor și finanțelor — fără a fi o coincidență.
Cu indiferența persoanelor implicate, care știu că imaginile din camerele de supraveghere ale jafurilor vor fi manipulate de către complicii bine plasați, Oana Gheorghiu a anunțat măsuri privind vânzarea unor procente din companiile publice: Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Romgaz, Transgaz, CEC Bank, Portul Constanța, Imprimeria Națională, Loteria Română, Salrom, Cuprumin, Romarm, și Companyia Națională Aeroporturi București.
Aceste entități sunt, într-adevăr, cele mai profitabile companii ale statului român, fiind predestinate să atingă rezultate și mai bune în viitorul apropiat, sau dețin monopol asupra unor zăcăminte valoroase, atât din punct de vedere financiar, cât și strategic.
Hidroelectrica a înregistrat în 2024 o marjă de profit de 47%, având o cifră de afaceri de 10 miliarde de lei. În comparație, OMV Petrom a avut o cifră de afaceri de 24,8 miliarde de lei cu o marjă de profit de doar 2,8%. În termeni absoluți, Hidroelectrica a obținut un profit de aproape 4,7 miliarde de lei în 2024, de 6,7 ori mai mare decât profitul Petrom, de doar 697 de milioane de lei. Datorită faptului că Hidroelectrica este listată la bursă, iar 20% din acțiuni nu mai aparțin statului român, guvernul pierde anual aproape 940 de milioane de lei, ceea ce depășește cu 243 de milioane de lei profitul anual al OMV Petrom.
Cum se poate justifica vânzarea acestor active? Cum poate fi acceptată cedarea a 10% din acțiuni, ceea ce ar însemna o pierdere anuală de încă 470 de milioane de lei?
Nuclearelectrica a înregistrat în 2024 un profit de 1,9 miliarde de lei, având o cifră de afaceri de 5,1 miliarde. Marja de profit a fost de 37%, comparativ cu OMV Petrom, care are o marjă de profit de doar 2,8%.
Cum se justifică vinzarea unei companii cu performanțe economice superioare unei alte entități private din sectorul energetic, cu o cifră de afaceri de cinci ori mai mare? Cum se poate accepta o astfel de decizie?
Salrom investește 450 de milioane de euro pentru exploatarea grafitului, estimând extracția anuală de circa 20.000 de tone, sau, conform unor surse, până la 40.000 de tone. Dintr-o tonă de grafit se poate obține jumătate de tonă de grafen, cu un preț ce poate ajunge la 200.000 de euro pe tonă. Astfel, salrom are potențialul de a genera peste 2 miliarde de euro anual din această activitate.
Totuși, statul român, deținând doar 51% din Salrom (restul de 49% fiind al Fondului Proprietatea), intenționează să listeze compania la bursă pentru o valoare inițială de doar 120 de milioane de euro.
Cum poate fi justificată această decizie pentru o firme ce ar putea genera anual două miliarde de euro doar din exploatarea grafitului, fără a lua în calcul sare și alte zăcăminte?
Aceasta evidențiază, de fapt, o problemă majoră în evaluarea companiilor de stat.
Nuclearelectrica, raportată la bursă, are o valoare de numai 19,85 miliarde de lei, adică sub 4 miliarde de euro, în condițiile în care deține două reactoare funcționale la Cernavodă, iar construcția a două noi unități, estimată la minimum 7 miliarde de euro, este în pregătire. Cum se poate ca evaluarea să fie atât de subevaluată?
Portul Constanța este estimat la 1,45 miliarde de lei, circa 290 de milioane de euro. La începutul anului, România a achiziționat portul moldovenesc Giurgiulești de la Dunăre pentru 56 de milioane de euro. Dat fiind că Portul Constanța este de 30-40 de ori mai mare și are o importanță strategică pentru țară și flancul estic al NATO, acesta poate fi evaluat la 2,5-3 miliarde de euro. Cu toate acestea, guvernul Bolojan intenționează să îl vândă pentru doar 250 de milioane de euro.
Romarm, singura companie de apărare a statului român care încă nu a fost privatizată, are o valoare estimată la 600 de milioane de lei (aproximativ 120 de milioane de euro). În condițiile în care bugetul anual al apărării se ridică la circa 17-18 miliarde de euro, evaluarea acestei firme la un cost atât de scăzut reprezintă un exemplu de risipire a resurselor naționale.
Imprimeria Națională, responsabilă pentru documente de identitate, pașapoarte și certificate, nu mai are nevoie de evaluare. Cine poate fi atât de iresponsabil încât să ia în considerare privatizarea parțială a unei astfel de entități?
CEC Bank, a treia bancă ca mărime în România, are aproape 1.000 de sedii și un portofoliu extins, fiind evaluată de guvern la numai 1,1 miliarde de euro. În comparație, la privatizarea BCR, care era mult mai mică, suma plătită a fost de 4,8 miliarde de euro, fiind considerată un transfer inechitabil.
Romgaz și Transgaz vor avea un an înainte ca exploatarea de gaze din Neptun Deep să înceapă, ceea ce va crește semnificativ valoarea de piață a acestor companii. Vânzarea acțiunilor înainte de această etapă înseamnă o loseu de oportunitate majoră pentru statul român.
Și lista poate continua cu alte exemple.
Aceasta nu reprezintă reformă sau restructurare, ci un act de banditism fără precedent în istoria recentă, un furt de proporții epocale din patrimoniul statului român.
De ce trebuie să plece acum Ilie Bolojan din funcția de prim-ministru?
Pentru a evita comiterea acestor acte cu potențial penal și pentru a nu se expune pe sine și pe doamna Gheorghiu la hărțuirea insistentă a lui Marian „Ceaușescu” Moroșanu, cu apelul său repetat „Dați, bă, banii înapoi, bandiților!”
RECOMANDAREA AUTORULUI:
