Pentru a înțelege izolarea premierului spaniol Pedro Sánchez, luați în considerare următorul aspect: atunci când a fost exclus de la un summit la Casa Albă, referitor la Ucraina, pe 18 august, a fost doar cea de-a doua cea mai mare jignire adusă Spaniei în acea zi. La dezamăgirea diplomaților și experților din Madrid, s-a acordat un loc președintelui Finlandei, un stat cu o populație de opt ori mai mică decât a Spaniei, alături de liderii din Marea Britanie, Comisia Europeană, Franța, Germania, Italia, NATO și Ucraina, conform surselor.
Trump nu-l apreciază pe Sánchez
Spania este o națiune cu o istorie bogată și a patra economie ca mărime din Uniunea Europeană. Ea aspiră să fie o punte între Europa Occidentală și lumea în curs de dezvoltare, având legături istorice și lingvistice cu numeroase state. Sánchez a fost un susținător ferm al Ucrainei după invazia Rusiei. Totuși, pe 18 august, diplomații și experții din Madrid au recunoscut cu regret că prezența Spaniei ar fi prejudiciat cauza europeană și ucraineană. Motivul: Trump nu-l place pe Sánchez.
Să fim echilibrați cu Finlanda: președintele său, Alexander Stubb, și-a asigurat prezența la Casa Albă. Pentru a preveni criticile lui Trump la adresa aliaților considerați slabi, Finlanda este un exemplu de autoapărare, cu forțe armate bine antrenate ce păzesc granița de 1.340 km cu Rusia. În plus, Stubb este un jucător de golf priceput, capabil să îl seducă pe Trump.
A îndemnat UE să aplice propriile legi
Sánchez, liderul unui guvern condus de socialiști, a ales să apere valorile europene în fața lui Trump. El îi încurajează pe europeni să lupte împotriva tarifelor comerciale „nejustificate și nelegale” ale lui Trump și să ia în considerare utilizarea veniturilor din tarife de represalii pentru susținerea firmelor europene afectate.
În ianuarie, la Forumul Economic Mondial de la Davos, Sánchez a afirmat că platformele americane gigantice și miliardarii din tehnologie pun în pericol democrația. El a îndemnat UE să aplice propriile legi împotriva instigării la ură și dezinformării online, în special prin Digital Services Act. A fost un discurs ferm.
La un summit NATO din iunie, Spania a fost singura care a respins categoric cererea lui Trump ca membrii să aloce 5% din PIB pentru apărare. Scopul era doar aparent. De fapt, guvernele știau că li se solicita să aloce cel puțin 3,5% pentru apărare și încă o sumă pentru securitate. În loc de a se preface, Sánchez a declarat că obiectivul de 5% este „incompatibil cu viziunea noastră”.
În schimb, Sánchez a promis să atingă 2,1% din PIB pentru apărare, o creștere considerabilă față de nivelul anterior, considerat „insuficient” de unii. În timpul unui turneu în America Latină, în iulie, Sánchez a susținut discursuri alături de critici ai lui Trump, precum președintele Braziliei, Luiz Inácio Lula da Silva. Spaniolul a promis să lupte împotriva unei alianțe a „oligarhilor și extremei drepte”, responsabilă pentru „o mișcare internațională a urii și a minciunilor”, conform spuselor sale.
Activismul lui Sánchez, fără rezultate
Relevanța acestui activism nu a crescut în capitalele europene, deși opiniile sale sunt adesea în acord cu opinia publică. Un sondaj realizat de Institutul Regal Elcano, în mai, a evidențiat o antipatie puternică a spaniolilor față de Trump, obținând un scor mai slab decât liderul chinez Xi Jinping. Un sondaj al Pew Research Center, realizat între ianuarie și aprilie în 24 de țări, a arătat o scădere a opiniei favorabile față de America în 15 dintre acestea, comparativ cu 2024.
Spaniolii privesc America cu ambiguitate. Stânga nu a uitat că, în timpul Războiului Rece, America a menținut o alianță (tensionată) cu dictatorul militar spaniol Francisco Franco. Totuși, după moartea lui Franco, în 1975, aderarea la instituțiile occidentale a ajutat Spania să-și asigure viitorul ca societate modernă și liberă. Aceasta a însemnat aderarea la UE, dar și la NATO, pentru a lega forțele armate spaniole de normele democratice.
În prezent, majoritatea spaniolilor sprijină apartenența la NATO și sprijinul acordat Ucrainei, exprimând totodată îngrijorare față de politicile Israelului în Gaza. Amintirile izolării din epoca Franco explică atașamentul spaniolilor față de multilateralism și dreptul internațional, susține Charles Powell, directorul Institutului Regal Elcano. „Trump este un adversar al valorilor pe care le apără spaniolii”, a declarat acesta.
Sánchez reprezintă aceste viziuni. Totuși, chiar și aliații politici și presa, de obicei prietenoasă, se tem că Spania își pierde influența la Bruxelles și în alte capitale. Costurile antagonizării lui Trump depășesc beneficiile, spun oficialii din mediul diplomatic din Madrid. Era necesară o confruntare atât de directă la summitul NATO?, se întreabă aceștia.
Chiar și în America Latină, unde Trump este privit cu suspiciune, puțini sunt dispuși să se alăture unei mișcări de rezistență conduse de Spania, o fostă putere colonială. Cu excepția Braziliei, guvernele latino-americane văd puține avantaje în provocarea Americii. În plus, continentul se îndreaptă spre dreapta politică, iar mulți lideri conservatori nu au încredere în Sánchez.
Jucând pentru publicul intern
Deschiderea Spaniei către lume este admirabilă. Sánchez sprijină un acord comercial al UE cu blocul Mercosur din America Latină, aflat de multă vreme blocat. El are dreptate atunci când subliniază că acest acord ar demonstra că cooperarea globală este încă posibilă. Cu toate acestea, cruciata lui Sánchez este mai vulnerabilă atunci când motivele par înguste, interne și motivate de interese proprii.
Chiar dacă disprețul său pentru trumpism este sincer, chiar și voci prietenoase din Madrid admit că se deplasează spre stânga pentru a-și consolida poziția. De exemplu, confruntarea sa la NATO reflectă o slăbiciune politică: partenerii săi din extrema stângă refuză să aloce mai multe resurse pentru apărare.
Pentru ca Europa să apere valorile liberale și democratice, trebuie să devină mai puternică, spunea un fost ambasador spaniol. Aceasta presupune, printre altele, alocarea unor fonduri mai mari pentru apărare, în special din partea Spaniei. Sunt necesare și canale de comunicare cu Trump, a adăugat diplomatul. Istoric, atunci când Spania a fost prea ostilă față de America, a devenit mai puțin relevantă pentru celelalte state europene.
Spania are tot dreptul de a se opune lui Trump și de a apăra multilateralismul. Dar a înfrunta adversarii necesită consolidarea unor alianțe, inclusiv dincolo de diviziunile politice. Reacția solitară este, din păcate, inutilă.
Conform datelor, doar aproximativ 38% dintre spanioli au o imagine favorabilă despre Sánchez, iar 61% o imagine negativă – o dintre cele mai mari discrepanțe pentru un lider politic.
