În ultimul deceniu, s-a discutat intens despre reforma pensiilor speciale. Actualul prim-ministru acordă, însă, mai puțină atenție acestui subiect. Procesul va fi complex și încă prezintă numeroase obstacole.
În mod oficial, aceste beneficii se numesc pensii de serviciu. În uz popular, ele sunt denumite pensii speciale, deși beneficiarii și viitorii beneficiari nu apreciază această terminologie, preferând denumirea legală.
De ce pensiile de serviciu sunt speciale? Diferența față de pensiile obişnuite constă în trei aspecte. Primul este vârsta de pensionare. Magistrații pot ieși la pensie cu o vechime de 25 de ani, ceea ce înseamnă că mulți dintre ei se retrag din activitate la vârste între 47 și 49 de ani. Aceste prevederi nu sunt justificate, având în vedere vârsta standard de pensionare de 63 de ani pentru femei și 65 de ani pentru bărbați. Mai mult, pensionarea la vârste atât de fragede creează probleme de personal pentru instituțiile judiciare.
Al doilea aspect diferentiator este modul de calcul al pensiei. În prezent, pensia reprezintă 80% din ultimul salariu brut. Aceasta este o neconcordanță economică evidentă, deoarece un salariu net înseamnă aproximativ 60% din cel brut. 80% din brut este întotdeauna mai mare decât 60% din aceeași sumă.
În consecință, pensia va fi mai mare decât salariul, exceptând situațiile unde salariile cresc, iar pensiile rămân statice. Totuși, pensiile, cel puțin, sunt actualizate cu rata inflației.
Este important să reamintim că, în cazul pensiilor bazate pe contribuții, rata de înlocuire, adică raportul dintre valoarea pensiei și salariul final, este doar de 50%. Aceasta evidențiază diferențele între pensiile de stat și cele speciale.
Al treilea aspect diferențiator este o combinație dintre cele două precedente. Pensia specială a magistraților este substanțial diferită de pensia calculată pe baza contribuțiilor de asigurări sociale de stat. Diferența apare atât prin vârsta de pensionare, cât și prin metoda de calcul a pensiei, lipsa completă a contributivității, dar mai ales prin diferența majoră de valoare între pensia de serviciu a unui magistrat și pensia de stat. În mod concret, media pensiilor magistraților este de 25.000 de lei, față de o medie de doar 3.000 de lei pentru pensiile de stat.
În prezent, reforma se concentrează pe acest aspect al pensiilor. Un calcul simplu arată că, pentru a obține o pensie de 25.000 de lei, salariul brut final trebuie să fie, în medie, de 30.000 de lei. Această valoare este semnificativă chiar și pentru o categorie profesională importantă, un element independent al statului, supus unor restrictii specifice legate de viața socială și economică.
Prezentarea recentă a prim-ministrului a dezvăluit un număr uimitor de procese intentate în justiție pe teme referitoare la salarizare. Aceste cazuri se concentrează, de obicei, pe presupusa discriminare salarială, sporuri sau valoarea salarială de referință. 20.000 de astfel de acțiuni au condus la plăți de la buget de 10 miliarde de lei, iar soluțiile și plățile vor continua.
Proiectul de lege propune următoarele modificări: creșterea vârstei de pensionare la 65 de ani, cu excepții în anumite condiții care implică reducerea pensiei în cazul pensionării anticipate. De asemenea, calculul pensiei se va modifica, trecând de la 80% din salariul brut la 55% din media indemnizațiilor brute și a sporurilor din ultimele 60 de luni, dar nedepășind 70% din ultimul salariu net.
Magistrații au început deja să manifeste protest. Un magistrat membru al CSM critică proiectul, acuzându-l de a încerca să „distrugă o putere în stat”. Nu mă pronunț asupra activității profesionale a magistraților. Cu toate acestea, din punct de vedere economic, propunerile guvernului sunt normale. Este greu de crezut că se poate afecta statul de drept printr-o pensie medie a magistraţilor de doar de cinci ori mai mare decât cea medie de stat, sau dacă magistrații se vor pensiona la 65 de ani. Bunul simț economic nu poate distruge statul de drept, ci îl poate consolida.
