Mai multe state membre ale Uniunii Europene (UE) au implementat programe care facilitează trecerea la pensie, oferind diverse opțiuni flexibile de muncă cu mult înainte de vârsta legală de pensionare.
Conform unor cercetări recente, pensionarea este unul dintre cele mai stresante evenimente din viață, clasându-se printre cele mai dificile experiențe, alături de divorț.
Din cauza stresului generat de această schimbare bruscă, în multe țări europene s-au dezvoltat soluții pentru a ușura tranziția de la activitatea profesională la pensie. Aceasta implică, în general, reducerea orelor de muncă, noi forme de implicare socială sau asigurări financiare suplimentare, prin intermediaryul fondurilor de pensii.
De exemplu, Slovenia are o vârstă standard de pensionare de 65 de ani, la fel ca și în România. Începând cu anul viitor, guvernul sloven va implementa noi reguli pentru angajații peste 58 de ani și cei cu peste 35 de ani de vechime.
Începând din 2026, va intra în vigoare o nouă lege care introduce un model flexibil, numit 80-90-100, care presupune a lucra 80% din orele standard, cu un salariu de 90% și contribuții la pensie de 100%.
Persoanele care îndeplinesc condițiile de vârstă sau vechime vor putea să-și personalizeze programul de muncă, prin reducerea orelor de lucru sau prin acordarea de zile libere, fără a afecta mărimea viitoarei pensii.
În plus, până în 2028, se preconizează extinderea măsurilor, inclusiv un program opțional de lucru sâmbăta, o primă de Crăciun și o săptămână de lucru de 30 de ore.
Acest proiect este inspirat de experiențele din Islanda, Irlanda și Germania, unde soluții similare au avut un impact pozitiv asupra populației și asupra procesului de producție.
Un alt exemplu interesant îl reprezintă Japonia, unde se regăsește conceptul ikigai, un termen care reprezintă „motivul de a trăi”.
Mulți japonezi își găsesc „ikigai” în contextul muncii, continuând să muncească sau implicându-se activ în societate chiar și după ieșirea la pensie, deoarece munca le oferă sens, conexiuni sociale și o rutină zilnică.
În România, sistemul de pensii este structurat în patru piloni, primele două fiind obligatorii și includând contribuții din salariu, iar celelalte două fiind opționale: fonduri de pensii facultative și ocupaționale.
Aceste fonduri opționale sunt din ce în ce mai importante pentru asigurarea unei securități financiare mai solide, statul stimulând astfel de soluții prin contribuții deductibile fiscal, până la un plafon de 400 de euro anual.
Olanda a adoptat un concept de muncă tranzitorie, care permite angajaților cu vârsta peste 50 sau 60 de ani să-și reducă orele de muncă, îmbinând salariul cu pensia pentru un venit consistent. De exemplu, un profesor din Utrecht poate opta pentru trei zile de lucru pe săptămână, iar sistemul de pensii completează diferența.
Olanda este statul cu cel mai mare număr de angajați cu jumătate de normă din zona euro. Peste 42% dintre angajați lucrează pe jumătate de normă, ponderea fiind semnificativ mai mare la femei (63%).
În perioada 2013-2024, numărul pensionarilor care lucrează a crescut semnificativ, de la 105.000 la 254.000, fapt ce evidențiază popularitatea opțiunilor flexibile.
Cercetările efectuate de centrul olandez pentru pensii Netspar demonstrează o îmbunătățire a stării de bine a celor care au optat pentru munca tranzitorie, observându-se mai puțină anxietate financiară și o adaptare mai ușoară la viața de pensionar.
În același timp, angajatorii beneficiază de pe urma menținerii angajaților experimentați pe termen lung, precum și de transferul de cunoștințe către generațiile mai tinere.
Imagine ilustrativă.
