Partidul politic la guvernare adoptă poziții divergente asupra unor probleme sociale. PSD se opune eliminării plafonării adaosului comercial la o varietate de produse alimentare de bază.
Măsura a fost implementată în 2023, fiind declarată temporară în expunerea de motive. Cu toate acestea, multe decizii temporare în România devin permanente. În principiu, plafonarea prețurilor sau adaosurilor încălce regulile pieței libere și poate afecta lanțurile de producție, distribuție și vânzare. Menținerea măsurii pe o perioadă îndelungată o face din ce în ce mai greu de eliminat. Un exemplu relevant este plafonarea prețurilor la energie electrică, care a denaturat semnificativ funcționarea pieței.
Plafonarea adaosului comercial la o serie de alimente nu a avut impact asupra reducerii inflației. Datele din august 2025 confirmă acest lucru, inflația la produsele alimentare fiind similară cu inflația generală. Prețurile la lapte (8,4%), pâine (9,4%), ouă (8,7%), ulei (11%), carne (6,8%), legume (4,3%) și fructe (41%) au crescut în conformitate cu inflația generală. În special, fructele proaspete au înregistrat creșteri semnificative. Prin urmare, eficiența plafonării este discutabilă, având în vedere că prețurile au crescut mai mult decât la produsele nealimentare neplafonate.
În același timp, datele statistice arată că prețurile a patru produse alimentare au înregistrat creșteri nesemnificative sau chiar au scăzut în 2025. Este vorba despre făină și mălai (creșteri de sub 1%), zahăr și cartofi (prețuri în scădere față de anul anterior). Totuși, este greu de stabilit dacă aceste evoluții se datorează plafonării, mai degrabă decât unor condiții specifice de piață, cum ar fi dependența vânzărilor interne de importuri în cazul cartofilor, scăderea prețului global al zahărului și influența volumelor de import din Ucraina și Republica Moldova asupra prețului făinii.
Unii producători au găsit metode de a ocoli plafonarea adaosului, modificând ambalajul produselor. De exemplu, o pungă de 1 kilogram de făină a fost uneori transformată în una de 1,1 kilograme.
Consumatorii fie nu au fost interesați de produsele plafonate, fie nu le-au putut identifica în magazine. Nu a existat o metodă vizibilă și eficientă pentru identificarea produselor supuse plafonării comerciale.
Aplicarea măsurii a produs un efect similar unei saltele cu apă, ducând la creșteri suplimentare de prețuri la alte produse, mai ales cele nealimentare.
Lipsesc analize riguroase asupra efectelor pozitive ale plafonării adaosurilor. Nu se știe dacă prețurile erau mai mici decât la produse similare neplafonate sau câți consumatori au cumpărat în mod conștient produse plafonate. De asemenea, nu este disponibil un studiu de impact asupra întregului lanț producție-distribuție-retail.
În concluzie, abandonarea plafonării este necesară pentru readucerea economiei pe un curs normal și pentru respectarea principiilor pieței libere. Asistența socială ar trebui să prioritizeze ajutorul direct al familiilor vulnerabile.
