În piesa „Nunta lui Decebal”, realizată de Matei Lucaci-Grünberg, aceste revelații sunt analizate într-un spațiu restrâns, cu o atmosferă și o gândire de provincie, în care viața pare să urmeze aceleași tipare până la sfârșitul timpului. Este liniște în Amara, obiceiurile rămân neschimbate, predomină o stare de resemnare, dar acolo persistă și farmecul locurilor care trăiesc perpetuu prin lipsa de schimbare.
Personajele adulte sunt Vasile și Violeta (interpretate de Alexandru Papadopol și Elvira Deatcu), oameni simpli, cu mai multe răspunsuri decât întrebări cu privire la existență, care își exprimă afecțiunea pentru fiul lor, Decebal (Eduard Buhac), printr-o duioșie plină de dorința de a-l proteja fără limite. Acest tânăr petrece mai degrabă perioada adolescenței pe dealuri, alături de cel mai bun prieten al său, Mișu (Dan Pughineanu), și de Miruna (Pamela Iobaji), reprezentanta feminină care trece de la semnificații multiple în funcție de timpul tinerilor, într-un ritm alert.
Recomandări
Românul care a încercat să-i „răzbune” pe Călin Georgescu. Ce a spus înainte să pornească: „Doamne, să ne ierți pentru ceea ce va urma”
„Loteria vizelor” – iluzia și coșmarul American
Speranțele celor trei, având o chimie convingătoare pe scenă, încep să se contureze în contextul anului 2000, care pășea cu pași repezi, împingând proaspăt absolvenții de liceu să-și continue drumul în diverse moduri.
Visul american încolțește în sufletul unuia dintre ei, evocând iluziile multor tineri care și-au început adolescența la începutul secolului și mileniului, proiectând asupra faimoasei „Loterii a vizelor” aspirații și imaginații despre un tărâm al promisiunilor, mult mai îndepărtat pe atunci decât este acum (trecând peste considerentele geografice).
Întrebarea esențială rămâne: „Ce aleg să fac cu viața mea, rămân aici sau plec în străinătate?” a persistat de-a lungul decadelor post-revoluție, uneori aducând fericire, alteori sfâșind iremediabil legături familiale, fără posibilitatea de vindecare. Sub semnul unei eclipse perpetue, despre care personajele din „Nunta lui Decebal” se întreabă dacă e benefic sau rău, românii au migrat în lumea întreagă, lăsând acasă speranțe mai mari decât distanțele fizice între continente.
Piesa de la Teatrelli discută o temă profundă: ce se întâmplă cu familiile după ce unul dintre membrii lor își schimbă existența în afara cercului iubirii celor rămași, incapabili de a se desprinde de „acasă”? Cum se schimbă cei care pleacă? Cum păstrează cei rămași în suflet amintirile? Cât de vitală este uitarea pentru a continua? Și ce înseamnă să-ți aduci aminte?
În centrul scenografiei semnate de Iuliana Vîlsan, care reușește să evoce nostalgii profund captivante în vastul ocean al memoriei de zeci de ani, cele cinci personaje – mama, tatăl, cel plecat și cei rămăși – formează o împletitură de energie, amestecată cu umor și melancolie, distribuind interpretarea în întreaga sală, un spațiu intim și compact în care povestea lor nu poate fi evitată, ci doar trăită din plin.
Reflecția adâncă stă în spatele unor evenimente aparent simple din „Nunta lui Decebal”: nu doar despre trecut și imigrație, ci despre dorința de a renunța sau de a păstra siguranța, indiferent de epoca sau circumstanțe. Este o explorare despre limitele relațiilor familiale și despre forța memoriei amintirilor, chiar și cele dureroase.
GALERIA FOTO
Fotografii: teatrelli.com
