Poezii pascale
La Paști – George Coșbuc
Printre arbori se aud cântece,
Cerul e însorit, vibrant de roșu,
Și mestecenii-nfloriți,
Aduc pacea cerului și pământului.
Sufletul cald al primăverii
A adus cu el zilele Învierii.
Și cât de frumos e satul!
Credincioșii vin liniștiți în vale
Și doi oameni pe cale
Se salută cuvinte: „Hristos a Înviat!”
O simțire uimitoare de bucurie
Strălucește pe chipurile lor arse de soare.
Pe deal se înalță delicat
Fete și tinere femei,
Bătrâni cu o viață plină de experiențe;
Și-ncet, în urma tuturor,
Vezi o bătrână ezitând
Cu nepotul ei mic.
Hristos a Înviat – Eugenia Bun
Doamne ce minune mare
Ne-ai trimis pe această lume
Un copil, pe Domnul Iisus
Care pe un rază, vine de sus
Fiul Tatălui Ceresc
Doamne, mulțumesc!
Pentru că El ne-a iubit
Pe cruce a fost adus
Și a treia zi a înviat
Păcatele ni le-a iertat
Hristos a Înviat!
De Paști – Tudor Arghezi
La toate geamurile și balcoanele
Au fost scoase din cer icoane
Și au fost aprinse pe scări
Lumanări și candelabre.
Orașele-n sărbătoare
Au întins așternuturi și covoare
Și ard în vase
Arome delicate.
Și prin toate ferestrele odată,
Mii și sute de mii,
Heruvimii salută cu mâini închise
Copiii adormitori.
Învierea – Mihai Eminescu
În locuri întunecoase, în medii umede,
Umbra morții se strecura-n tăcere;
Un singur glas cânta cuvinte de dragoste,
Închise în vechea Evanghelie.
Un bătrân cu barbă ca zăpada,
Din cărți cu file vechi le explică poporului,
Că moartea luptă cu viața eternă,
Că din nou triumfă, după o luptă dură.
O muzică adâncă și plină de blândețe
Pătrunde tânguioasa puternică a locului:
„Odihna, Doamne sfinte, e pentru toate,
Întunecând chiar izvorul vieții,…
Nimic înaintea Ta e omul, ca o frunză,
Acest nimic îți solicită o rază de alinare,
În grupuri de cântece jalnice și de dragoste
Rugăciunile noastre, Părinte, se înalță.
Apoi din nou tăcere, emoție și venerație
Și întunericul se teme de aceste șoapte.
