Institutul Național de Statistică a dat publicității estimările preliminare privind populația după domiciliu la 1 iulie 2025, indicând o populație de 21,67 milioane de locuitori în România, în scădere cu aproape 110.000 față de anul anterior. Acest fapt confirmă tendința de declin începută în urmă cu mai bine de două decenii, semnalând continuarea reducerii populației și îmbătrânirea rapidă a acesteia.
Ce reprezintă „populația după domiciliu”
Conform definiției INS, populația after domiciliu include numărul persoanelor cu cetățenie română și reședință stabilă în România, alcătuită indiferent dacă acestea locuiesc efectiv pe teritoriul țării.
Aceasta nu trebuie confundată cu populația rezidentă, care include doar persoanele care efectiv trăiesc în România la un moment dat. Astfel, în statistica de domiciliu pot fi contabilizați și cetățenii români aflați temporar sau pe termen lung în străinătate.
La data de 1 iulie 2025, populația urbană era de 11,99 milioane de locuitori, în diminuare cu 1% față de anul precedent. Regiunea rurală însuma 9,68 milioane, în ușoară creștere (cu 0,1%). Structura generală rămâne însă relativ stabilă: 55,3% dintre români locuiesc în orașe, iar 44,7% în zonele rurale.
România se remarcă drept una dintre cele mai rurale state din Uniunea Europeană.
Media UE indică faptul că doar între 25% și 30% dintre cetățeni locuiesc în mediul rural, în timp ce România are o proporție aproape dublă.
Această realitate influențează direct:
- productivitatea economică – pentru că activitățile cu valoare adăugată ridicată (industria, servicii, tehnologie) sunt concentrate în centre urbane;
- veniturile medii – salariile și oportunitățile sunt semnificativ mai mici în zonele rurale;
- investițiile private – companiile mari evită localitățile cu infrastructură slab dezvoltată și forță de muncă necalificată.
Cu alte cuvinte, aproape jumătate din populație trăiește în zone cu un PIB mai redus.
De asemenea, această distribuție populațională are implicații asupra dezvoltării regionale și infrastructurii, fiind nevoie ca statul să mențină o rețea costisitoare de drumuri, școli, spitale și utilități publice, pentru o populație dispersată. Aceasta conduce la o disparitate de dezvoltare între regiuni, dificil de remediat prin investiții publice.
Multe localități rurale în declin pierd anual locuitori, însă continuă să suporte costuri ridicate pentru serviciile publice, precum școli cu puțini elevi, dispensare nefolosite, drumuri cu trafic redus. Pe termen lung, această situație pune presiune asupra bugetului public și reduce eficiența alocării resurselor.
Mai mult, populația rurală are, în medie, un nivel mai scăzut de educație și calificare.
Datele Eurostat evidențiază că România are cea mai mare proporție de tineri NEET (neîmbrăcați în muncă și fără studii) din Uniunea Europeană, fenomen concentrat în zonele rurale.
Lipsa infrastructurii de transport public, a oportunităților și a infrastructurii digitale limitează mobilitatea socială și profesională.
Rezultatul: un cerc vicios al sărăciei rurale – venituri mici, educație redusă, perspective limitate.
Această configurație demografică influențează direct modul în care România gestionează fondurile europene.
Un procent important al populației rurale justifică implementarea de programe speciale – precum PNDR (dezvoltare rurală), investiții în infrastructură locală sau digitalizarea serviciilor publice.
În același timp, dispersia și îmbătrânirea populației ingreunează derularea acestor inițiative – absorbția fondurilor fiind redusă acolo unde nevoie este cea mai mare.
Populația feminină, reprezentând 51,2% din total, continuă să fie majoritară: 11,1 milioane de femei comparativ cu 10,56 milioane de bărbați.
Îmbătrânirea demografică devine tot mai accentuată
Procesul de îmbătrânire demografică persistă. La 1 iulie 2025, persoanele de peste 65 de ani depășeau 4 milioane, însemnând mult peste cei 2,99 milioane de copii cu vârsta între 0 și 14 ani.
Indicele de îmbătrânire demografică – raportul între persoanele în vârstă și tineri – a crescut de la 130,2 la 135,4 într-un singur an.
Vârsta medie a populației a ajuns la 43,1 ani, iar media mediană la 44 de ani, ambele în trend de creștere.
Cel mai numeros grup de vârstă este actualmente 45–49 de ani, ceea ce reflectă generațiile nascute în anii ’70–’80.
România, între cele mai rapide declinuri demografice din UE
Declinul populației în România este unul dintre cele mai semnificative din cadrul Uniunii Europene. Conform Eurostat, țara noastră a pierdut cel mai mare număr de locuitori în ultimele două decenii, în principal din cauza emigrației.
La începutul anului 2024, 3,1 milioane de cetățeni români locuiau în alte state membre ale UE, reprezentând 22% din totalul cetățenilor români stabiliți în străinătate.
De-a lungul timpului, România a pierdut în medie aproximativ un milion de rezidenți la fiecare deceniu, iar președintele INS, Tudorel Andrei, a subliniat că în ultimele trei decenii vârsta medie a crescut cu peste șapte ani, iar țara urmează să-i coboare poziția de pe locul 6 pe cel de 7 în clasamentul european al populației.
Un număr în scădere și tot mai îmbătrânit al populației excedează eforturile sistemului de pensii și resursele forței de muncă active.
Raportul dintre persoanele active (15–64 de ani) și cele în vârstă de peste 65 de ani se degradează, ridicând provocări pentru sustenabilitatea financară a sistemului public de pensii și posibilitatea creșterii vârstei de pensionare.
De asemenea, reducerea numărului de tineri compromite potențialul de creștere economică și capacitatea societății românești de inovare.
Importanța acestor date
Statisticile despre populația după domiciliu oferă informații esențiale pentru:
- Formularea politicilor publice, de la pensii și sănătate până la educație și dezvoltarea urbană.
- Distribuirea corectă a fondurilor între regiuni.
- Avertizarea asupra dezechilibrelor demografice care vor caracteriza următoarele decenii: o populație tot mai îmbătrânită, cu un bazin redus de contribuabili și o creștere a cererii pentru servicii medicale și asistență socială.
