Cocoșata (Saou Ichikawa, Editura Polirom)
În ultimele luni, am avut ocazia să prezint numeroase cărți semnate de autori niponi. Recunosc fascinația (mai degrabă o obsesie) față de modul lor de a privi lumea, o lume pe care, în esență, o percepem fiecare prin propriile prejudecăți și interpretări.
Cocoșata abordează o temă sensibilă și aproape tabu: sexualitatea în invaliditate. În această carte, tradusă de Monica Tamaș, cei care „nu au voie să viseze” la normalitate dezvăluie o parte intimă și tulburătoare din existența lor, o realitate adesea deformată de fantezii ciudate, la granița visului lucid și a interzisului.
Scriind și citind, Saou Ichikawa a urmărit reprezentările infirmității în literatură. Autoarea cunoaște profund subiectul cărții – ea însăși suferă de o miopatie congenitală, care o leagă de scaunul cu rotile și de aparatul de respirație încă din adolescență.
Personajul principal, Isawa Shaka, prezintă o coloană vertebrală deformată, care a modelat întreaga sa existență. Singurătatea și izolarea o însoțesc, dar posedă imaginația și dorințele fizice ale oricărui om. Autoarea sugerează că senzualitatea și perversitatea pot exista în orice ființă umană.
Corpul eroinei este prins, în cea mai mare parte, între patru pereți și un centru de îngrijiri. Dependența de ajutor pentru igienă, alături de avuția sa, o determină să scrie și să studieze la distanță, singura cale accesibilă.
Relațiile limitate, dar dorința de a-și explora sexualitatea, îi determină pe eroină să plătească unui îngrijitor pentru relații intime – un joc periculos, care nu se bazează pe imperfecțiunea fizică, ci mai ales pe atitudinile strâmte ale celor care se consideră perfecți.
Este o carte compactă, dar totodată extrem de grea, ca o piatră. Te va tulbura, te va speria, te va cuprinde.
01100100 01110101 01101000 (Ioana Bradea, Editura Fantomas)
Nu, nu ați greșit la tastatură.
Este volumul de poezie al Ioanei Bradea, proaspăt apărut la Editura Fantomas.
Este un joc între cuvânt și cod binar, o explorare a diferitelor aspecte ale existenței – un experiment al unei scriitoare cu o vastă cunoaștere, care-și permite luxul de a șoca și a se amuza.
Poemele explorează o relație complexă între planul material și cel spiritual prin utilizarea limbajului binar din științele opuse convenționalelor literaturii. „O hartă a unei călătorii între frontierele din interior care se pulverizează treptat spre exterior”, descrie autoarea.
Versurile sunt disrupte și perturbatoare, dezvăluind și amplificând stări și intenții ascunse.
„dar asta face parte din plan nu vă înspăimântați
știți amândoi și tu și cealaltă jumătate de cub că
totul se termină în curând
în câteva clipe
urmează să vă reuniți și să vă lipiți la loc
apoi nu-ți rămâne decât să treci repejor
ca un fuior prin strecurătoarea asta
ca să ajungi la nivelul următor
ai impresia că s-ar termina și calvarul ești din nou
același cub caracter de la început zbori peste câte un romb
acum un trapez un hexagon
sau deodată extaziat te avânți închipuind în spațiu
o hiperbolă țopăi și sari lăsând în urmă
o dâră subțire de sevă urma ta, în definitiv
poate un pic mai puternică, mai zdravănă,
de-acum îți închipui că nimic nu poate fi mai rău
ba poate”
Am inclus acest poem din volumul 01100 100 01110101 01101000, deoarece evidențiază sinceritatea, profunzimea și sensibilitatea autoarei, calități esențiale într-o lume inundată de informații false și superficialități.
