De la A la X – O poveste prin scrisori (John Berger, Editura Vellant)
Aida și Xavier, cele două figuri principale ale acestui schimb emoționant de scrisori, își împărtășesc povestea despărțirii dramatice în tonuri și stiluri diverse – un dialog contrastant între feminin și masculin, reflecții profunde și concise, libertate și captivitate, în traducerea Ioanei Văcărescu.
Bărbatul își petrece zilele în închisoarea din Susa, acuzat de constituirea unei rețele teroriste și condamnat la închisoare pe viață. Femeia îl așteaptă în afara zidurilor, și ea neputându-se bucura pe deplin de libertate, știind că X nu se va mai întoarce niciodată. Doar cuvintele lui, adesea puține, extrase din scrisorile ei, ilustrează un univers crud și fragmentat, separat de realitatea de dincolo de ziduri. Fiecare dintre ei își experimentează tragedia în spații diferite, iar iubirea și suferința rămân singurele puncte comune.
Pe lângă scrisorile trimise de A, la fel de importante sunt cele nespuse, care nu au ajuns la destinatar. Uneori, sentimentele și amintirile se ascund din diverse motive, neajungând să-și împlinească scopul, oferind o amploare similară, prin absența lor, ca și mesajele ajunse la destinație.
Scrisorile Aidei sunt pline de sensibilitate și tandrețe, unde cuvintele de afecțiune rostite în diverse limbi decompensează distanța de netrecut – cei doi îndrăgostiți nefiind căsătoriți, vizitele nu sunt permise.
A este o femeie puternică, dovadă fiind capacitatea ei de a exprima realitatea în libertate, fără a evita durerea lui X, ci menținându-l conectat cu lumea din care acum nu mai face parte, întreținând, cu discreție, o mică speranță pentru întâlnire, o dorință echilibrată și rezonabilă, înțelegând că speranța excesivă este adesea fatală.
„Când țin în mână o scrisoare de la tine, întâi îți simt căldura. Aceeași căldură pe care o auzi în vocea ta când cânți. Aș vrea să mă lipesc de ea, dar nu o fac, căci, dacă am răbdare, căldura mă va învălui din toate părțile. Apoi, când recitesc scrisoarea, sunt cuprinsă de căldura ta, iar cuvintele pe care le-ai scris se transformă în amintiri îndepărtate. Ne uităm împreună în urmă la acele cuvinte”, scrie Aida.
Este o poveste de dragoste imposibilă. De aceea este atât de frumoasă.
Cinci copii și un spirit misterios (E. Nesbit, Editura Arthur)
Edith Nesbit, scriind sub pseudonimul E. Nesbit, a traversat două secole – XIX și XX – și a semnat peste 60 de cărți pentru copii. Nume sonore ale literaturii pentru copii o menționează printre influențele importante.
Deși au trecut 100 de ani de la moartea ei, cărțile lui E. Nesbit sunt considerate texte fundamentale ale literaturii pentru copii, datorită sincerității, imaginației și umanismului lor.
În traducerea Iuliei Arsintescu și cu ilustrațiile lui Dan Ungureanu, Cinci copii și un spirit misterios (în original Five Children and It) este o aventură fascinantă, o desfășurare ireală și plină de imaginație.
Cei cinci copii, Cyril, Anthea, Robert, Jane și fratele lor Hilary, se întâlnesc cu un spirit misterios – un spirit năzdrăvan și iscoditor, care le poate îndeplini dorințele.
Copiii își pot formula zilnic o dorință magică, dar puterea ei se pierde la apusul soarelui. Cele mai frumoase momente din viață, chiar și cele obținute prin magie, se estompează în timp.
Dar…
Dorințele copiilor iau întorsături surprinzătoare și umoristice. De exemplu, dorința de a fi mai frumoși îi face pe servitori să nu-i mai recunoască. Dorința de a fi bogați îi îmbracă în guinee vechi, nevalabile. Dorința de a zbura îi blochează, la apusul soarelui, pe vârfurile turnurilor bisericilor.
Nevoia de perfecțiune, bogăție sau aventură ne umbresc de la propriile descoperiri? Ar trebui să creăm propria noastră magie, fără mijloace supranaturale?
Lumea lui Nesbit, cu farmecul poveștilor fascinante, te transportă într-o călătorie emoționantă, unde se îmbină naivitatea cu profunzimea, copilăria cu maturitatea.
