Teatrul de la malul mării (Joanna Quinn, Editura Humanitas Fiction)
Acest volum este o celebrare (atât a scriitoarei, cât și a traducătoarei Sânziana Dragoș) pentru cei cărora lectura le solicită răbdare într-o lume dominată de rapiditatea impusă de dispozitivele mobile, cele care ne determină să fim, de fapt, foarte sedentari în interior.
DA, cartea are peste 600 de pagini.
NU, timpul pare să treacă rapid din momentul în care dai startul magie de a o deschide.
Se vorbește de magie atunci când povestea are în centru un teatru – spațiul unde se nasc visele, unde supraviețuirea în vremuri dificile devine posibilă, unde arta încălzește sufletele și le readuce în echilibru prin emoție. Cartea este formată din scene profunde și încântătoare – o construcție amplă, atentă la detalii, cu frumusețe și urâțenie deopotrivă, având o estetică aparte ce trebuie imaginată printre rânduri.
Cristabel a crescut în mediul familiar cu răceala familiei, dar și cu grijă și afecțiune din partea servitorilor, într-un conac unde decorurile de teatru improvizat i-au înlocuit lumea copilăriei, alimentându-i fantezia. Odată cu intrarea Angliei în război, Cristabel și apropiații săi, Digby și Flossie, încep să părăsească realitatea înspăimântătoare, jucând teatru și interpretând soldați, spioni sau mesageri – cei trei își folosesc creativitatea și imaginația pentru a păstra amintirile neprețuite ale copilăriei în mijlocul pericolului și al nesiguranței.
Recomandări
Cea mai recentă justificare a inactivității în ancheta Mineriadei: Virgil Măgureanu reclamă faptul că procurorii l-au făcut suspect abia după trei ani de la începutul investigațiilor
Astfel, urmărim un roman despre maturizare în condiții speciale și antagonice, unde arma principală a Cristabel este puterea imaginației. Ea parcurge diverse perioade ale vieții cu grația unei actrițe nevoite să învețe rol după rol, unele mai dificile și mai neplăcute, pornind în viața de adult cu conștiința că, în copilărie, a construit un teatru pe malul mării, din scheletul unei balene eșuate pe nisip.
Suportând devastarea cauzată de conflictele mondiale, pierderile irremediabile și drumurile forțate despărțirii, echilibrul se păstrează prin inocența copilăriei, prin capacitatea teatrului de a imagina lumi paralele, în contextul acestui joc serios numit război.
Te poți salva, în cele din urmă, prin teatru, libertate și prietenie. Atât cât se poate.
Zone interzise (Louise Kennedy, Editura Storia Books)
Când vorbim despre Belfast, ne gândim automat la un loc și o perioadă care nu sunt deloc echilibrate cu zâmbetul și veselie, ci, dimpotrivă, cu violența și conflictele ce păreau fără sfârșit, fără speranță de rezolvare.
În cartea semnată de Louise Kennedy și tradusă pentru cititorii români de Ionela Chirilă, protagonista, Cushla, îl întâlnește pe Michael, un bărbat care într-o seară de februarie pătrunde în localul administrat de familia sa.
Însă, vedeți voi, Michael nu corespunde deloc cu mediul catolic din care provine Cushla. Este protestant, mai învârstă decât ea și este însurat. În Belfast, chiar și iubirea – sau mai ales iubirea – poartă încărcătura violenței. Sau poate confluența dintre ei reprezintă steagul alb de care are nevoie o lume învățată să trăiască în ură, explozii și moarte.
Romanul încearcă să contureze o iubire și o viață normale într-un univers de circumstanțe extreme, unde riscurile relației lor, sinceritatea și sentimentele valoroase devin mai importante decât pericolele și capcanele răspândite: religia, conflictele, istoria nesoluționată, prezentul fracturat, atât la nivel literal, cât și simbolic.
Irlanda de Nord din anii ’70 este un spațiu în care iubirile frânte, deciziile dureroase, pierderile devastatoare și legăturile complicate între oameni se desfășoară în mijlocul explicațiilor, frământărilor, acuzațiilor și judecăților interioare și exterioare.
Povestea lui Cushla și Michael surprinde o perspectivă în mișcare asupra unei realități dure și încleștate, dintr-o epocă recentă, lăsând o concluzie clară: bucurați-vă de iubirile voastre de azi și trăiți-le fără teama exploziilor și a armelor!
