Povestea furtului Dacia din parcare de către Adrian Bumbescu și experiențe cu voleibalistele de la Dinamo la șpriț

Articol de Andrei Crăiţoiu și Ovidiu Ioanițoaia – Publicat miercuri, 03 decembrie 2025, 16:57 / Actualizat miercuri, 03 decembrie 2025 16:58

Contents

„Mi-au furat mașina din parcare, era militar în termen, vindea piese auto”„Nu eram pe tărie, beam doar de frică când călătoream cu avionul”

Adrian Bumbescu, în vârstă de 65 de ani, a fost invitatul săptămânii în emisiunea lui Ioanițoaia, „Prietenii lui Ovidiu”. Câștigător al Cupei Campionilor Europeni și al Supercupei Europei, „Colonelul” povestește episodizări interesante din cariera sa de fotbalist, alături de colegii săi.

Bumbescu își amintește râzând de momentul când a pierdut avionul echipei naționale pentru partida amicală cu Grecia din 1987, după ce a fost cu Ștefan Iovan la o întâlnire informală până dimineața, în compania a două voleibaliste de la Dinamo pe care le-au întâlnit într-o stație de autobuz.

– Domnule Bumbescu, nu a fost vreun joc la care ați dispărut și a fost nevoie să fie solicitată intervenția poliției?
– Înaintea meciului cu Grecia! I-am spus nea Imi că mergem și noi până la Lido, apoi ne întoarcem la odihnă. Am întârziat puțin și am adormit. Nu ne-a trezit cine trebuie. A doua zi dimineața, avionul pentru Atena a decolat fără noi. A fost și o întâlnire informală cu…

– Așadar, deplasare către Atena, dar voi nu v-ați trezit la timp.
– Nu ne-a trezit măsorul și secundul, care trebuia. Era nea Imi cu Dragușin.

– Dar nu a fost vorba despre o absenteism de mai multe zile?
– Nu, chiar nu. A doua zi, Ilie Ceaușescu cu miniștrii au venit să ne proceseze și ne-au acordat o sancțiune morală. A dorit să ne îmbrace ca ofițeri și să ne trimită la unitate.

– Și, în final, ați fost iertati?
– Da, dar cu o condiție. Aveam o promisiune de a primi un videoclip cu meciul cu Spania. Am bătut Spania cu 3-1, pe stadionul din Ghencea. A spus că dacă nu vom vedea video-ul, pedeapsa va rămâne în vigoare. În cele din urmă, am convins pe Valentin și am primit materialul.

Cu Grecia totul a fost simplu. Am luat taxiul pentru a ajunge la cantonament, dar într-o stație de autobuz, două voleibaliste înalte, de la Dinamo, ne-au atras atenția. Le-am adus cu noi, apoi am mers direct la restaurantul Ambasador, de pe strada Mărășești. Am luat un șpriț și am întârziat. Rică Răducanu ne-a urmat să ne roage să ne alăturăm lotului.
Ștefan Iovan, fost internațional

– În acea perioadă, Valentin era aproape de voi?
– Toți îl simțeam aproape. Era ca un prieten. Nu avea nimic deosebit. Îl vedeai intrând cu țigara și cafeaua în vestiar, în spatele lui nea Ion, vorbind cu ceilalți. Degajă o atmosferă de frățietate. Copiii lui erau Stoica, Boloni și Pițurcă. Aceștia reprezentau grupul său, dar discuta cordial cu fiecare în parte, ca un frate mai mare.

„Mi-au furat mașina din parcare, era militar în termen, vindea piese auto”

– Dacă aveați o problemă, o soluționați rapid?
– Da! Mi-au furat mașina din parcarea blocului și, după o săptămână, mi-a fost eliberată o nouă autorizație, întrucât în acea perioadă era necesară o aprobare specială.

– Cum, Dacia a fost furată din parcarea dumneavoastră?
– Da, exact… Eram în faza de testare cu ea… Am găsit-o mai târziu, la „Drumețul”, acoperită cu prelată. L-am identificat pe băiatul care, fiind militar în termen, mai vindea piese auto pe timp de permisie…

– Apropo de „Drumețul”, aveați abonament acolo?
– N-aveam, pentru că eram frecvent căutați pe acolo. Mergeam adesea la Hanu’ lui Manuc. Când am venit la Steaua, nu aveam mașină, locuind la Hotelul Haiducului. Restul echipei, aproape jumătate, locuia pe același palier. Pițurcă, Duckadam, Stângaciu, Bălan, Radu II, Boloni. Când veneam de la antrenamente și nu aveam masa de prânz, mergeam la Hanu’ lui Manuc. Mâncam, beam o bere și ne întorceam. Mă plimbam cu Piți sau cu Fane; Piticu Bălan ne reavea.