Thomas Fuller avea aproape 70 de ani când doi bărbați albi din Philadelphia au intrat în contact cu el. Un bărbat obosit, cu mâinile crăpate de muncă și părul încărunțit, se afla pe o verandă din Virginia. Era cunoscut sub numele de „Negro Tom” sau „Calculatorul din Virginia”.
Nu știa să scrie, nu știa să citească și nu fusese niciodată la școală. Însă în mintea lui se ascundea o lumină pe care lanțurile nu o puteau stinge.
Thomas s-a născut în jurul anului 1710, în vestul Africii, în ceea ce astăzi este statul Benin. La vârsta de 14 ani, a fost răpit, vândut și adus în America pe o corabie de sclavi. A trăit întreaga viață pe o plantație din Virginia, muncind sub soare de dimineața până seara, fără libertate, fără șanse și fără un nume propriu.
Geniul neexplorat
Însă, dincolo de tot ce i-au răpit, Thomas păstra ceva ce nimeni nu putea să-i ia: inteligența. Zvonurile despre „sclavul capabil să facă calcule imposibile” au ajuns la urechile a doi aboliționiști, William Hartshorne și Samuel Coates.
Curioși, au venit să-l cunoască.
Au început o conversație simplă și apoi l-au provocat:
„Câte secunde sunt într-un an și jumătate?”
Thomas a închis ochii.
Buza de jos i s-a mișcat ușor, fără a scoate sunet.
După două minute, a răspuns calm: „47.304.000.”
Corect.
Apoi, o altă întrebare:
„Câte secunde are viața unui om de 70 de ani, 17 zile și 12 ore?”
O întrebare complexă, ce implică calcule cu ani bisecți, conversii de timp și formule matematice.
În 90 de secunde, Thomas a răspuns: „2.210.500.800.”
Unul dintre bărbați, folosind hârtie și stilou, a spus că răspunsul este greșit.
Thomas a zâmbit ușor și a spus: „Ați uitat anii bisecți, massa.”
După ce au adăugat acești ani, răspunsul a fost exact.
A treia provocare era o problemă de progresie geometrică, tipică matematicienilor:
„Dacă un fermier are șase scroafe, iar fiecare femelă naște șase purcei în fiecare an, și acest ritm continuă timp de opt ani, câte scroafe va avea la final?”
După zece minute, Thomas a spus: „34.588.806.”
Și, din nou, răspunsul a fost corect.
„Mulți oameni educați sunt mari nebuni.”
Doctorul Benjamin Rush, unul dintre semnatarii Declarației de Independță a SUA, a consemnat totul în 1789. Rush a înțeles rapid ce observa: un bărbat analfabet, sclav toată viața, realiza calcule complexe mai bine decât un universitar cu abac și hârtie.
Când i s-a spus că este păcat că nu a avut parte de educație formală, Thomas a răspuns calm, dar cu o înțelepciune ascuțită:
„Nu, massa. E mai bine că n-am avut învățătura, pentru că mulți oameni educați sunt mari nebuni.”
Thomas Fuller a decedat în 1790, la vârsta de 80 de ani, încă sclav, pe același teren pe care l-a lucrat întreaga viață.
Însă povestea lui a rămas vie. A reprezentat o dovadă împotriva miturilor care justificau sclavia – împotriva credinței că oamenii de culoare ar fi inferiori. Thomas Fuller nu a avut libertate, dar a deținut un geniul remarcabil.
Astăzi, când îi evocăm numele, ar trebui să-l facem nu cu milă, ci cu admirație: Thomas Fuller (1710–1790) — primul calculator uman documentat în America, sclavul care a demonstrat că inteligența nu poate fi constrânsă de lanțuri.
Pentru fiecare Thomas Fuller cunoscut, au existat mii de oameni nevalorificați, ascunși în tăcere și uitare.
