Power of Siberia 2: Analiză a negocierilor China-Rusia

Discuțiile dintre Rusia și China privind conducta de gaze Power of Siberia 2 sunt blocate, principalele puncte de dezacord fiind prețul, flexibilitatea și termenele. Lipsa altor clienți pentru Rusia face ca Beijingul să nu fie presat de timp pentru a finaliza acordul.

Anunțurile privind progresul negocierilor pentru conducta de gaze Power of Siberia 2, făcute în timpul vizitei unei delegații ruse în China din septembrie, erau previzibile.

• Există avantaje majore pentru ambele părți în implementarea conductei Power of Siberia 2, care ar transporta gaz rusesc către China.
• China are nevoie de mai mult gaz și de mai mulți furnizori, în special în cazuri de criză geopolitică.
• Rusia deține cantități enorme de gaz și caută să compenseze pierderea pieței europene după invazia Ucrainei.

„Cu toate acestea, un acord final nu a fost încă atins. Pentru Moscova, China este singurul potențial cumpărător capabil să preia cantitatea mare de gaz disponibilă, și nu doar din cauza pierderii pieței europene”, notează analistul Sergey Vakulenko – cu o experiență de douăzeci și cinci de ani în industria energetică – pentru

Gazul rusesc ar fi mai accesibil pentru clienții chinezi

Rezervele de gaz din Peninsula Yamal ale Rusiei erau prea mari pentru a fi absorbite de clienții europeni, chiar și înainte de războiul cu Ucraina.

Din acest motiv, Gazprom caută o cale de a exporta gaz din Yamal în China. Costurile reduse de producție fac această tranzacție potențial profitabilă, în ciuda distanței mari.

„Construirea unei conducte de la Yamal la China, o întreprindere importantă și costisitoare, nu este neobișnuită. Distanța de la Yamal la granița cu Mongolia este similară cu distanța până la granița cu Ucraina, iar lungimea conductei de tranzit prin Mongolia este comparabilă cu cea ucraineană.

Chiar dacă transportul gazelor de la Yamal la granița China-Mongolia costă aproximativ 100 de dolari pe mia de metri cubi, gazul rusesc ar fi totuși mai ieftin pentru consumatorii chinezi decât alternativele.

• China consumă anual puțin peste 400 de miliarde de metri cubi de gaz. Aproximativ 60% este produs intern, restul fiind importat.
• Aproximativ jumătate din gazul importat este transportat prin conducte, în principal din Rusia și Turkmenistan, iar restul este gaz natural lichefiat (GNL).

Cererea crescută de energie electrică, utilități și transporturi va impulsiona cererea de gaz în China. China este un lider mondial în energie regenerabilă, dar cererea de energie electrică se așteaptă să crească rapid.

Gazul reprezintă doar o pondere relativ mică în energia consumată de China.

Cu toate acestea, înlocuirea cărbunelui cu gaz în producerea de energie electrică reduce emisiile de dioxid de carbon la jumătate pe kWh și diminuează poluarea aerului (o prioritate pentru Beijing). China modernizează, de asemenea, transporturile, folosind GNL pentru a reduce importul de petrol și emisiile de CO2”, spune Sergey Vakulenko.

„Dacă tensiunile cu Occidentul cresc, livrările de GNL către China ar putea fi afectate”

În prezent, aproximativ o treime din importurile de GNL ale Chinei provin din Qatar, o altă treime din Australia, 10% din Rusia și Malaezia, restul fiind de la alți furnizori.

• În timp ce producția de GNL din Rusia și Qatar rămâne stabilă sau crește, producția din Malaezia și Australia pare să scadă.
• Pot exista noi mari proiecte de GNL în Mozambic și Tanzania, dar acestea nu ar fi suficiente pentru a satisface necesarul de import al Chinei.

„Capacitatea globală de producție de GNL este estimată să crească cu aproape 300 de miliarde de metri cubi pe an până în 2030. Însă, creșterea nu este uniformă global: aproximativ jumătate din noua capacitate va proveni din Statele Unite, 20% din Qatar și 10% din Canada.

China se poate baza cu greu pe Statele Unite pentru GNL. Relațiile dintre cele două țări sunt tensionate din cauza unor probleme legate de Taiwan și considerentelor strategice.

Gazul transportat prin conducte din Rusia și Asia Centrală are un avantaj față de GNL-ul importat: este mai puțin vulnerabil la tensiunile geopolitice. Dacă tensiunile cu Occidentul cresc, livrările de GNL către China ar putea deveni mai dificile. Mărfurile din Qatar și țările africane trec prin Strâmtoarea Malacca și Strâmtoarea Taiwan.

Aproape toate proiectele internaționale importante de GNL implică companii din SUA sau din alte țări NATO. Aceasta este o altă îngrijorare pentru Beijing”, explică Sergey Vakulenko.

Rusia, un actor dominant pe piața gazelor din China?

Chiar dacă China are nevoie de gaz și Rusia deține rezerve mari, Beijingul caută să evite dependența de un singur furnizor.

• Exporturile actuale de gaze din Rusia către China fac ca această cotă de piață să pară importantă.
• Livrările prin conducte din Rusia sunt estimate la 38 de miliarde de metri cubi anual, dar ar putea crește la 56 de miliarde de metri cubi (inclusiv 44 de miliarde prin Power of Siberia 1 și 12 miliarde din Sakhalin).
• China primește și importante cantități de GNL din Rusia.

„La prima vedere, Rusia pare un actor prea dominant pe piața gazelor din China. Însă, exagerăm potențiala sensibilitate a Beijingului în această privință.

• Dacă exporturile prin conducte ating valorile promițătoare, cota Rusiei în importurile chineze de gaze va fi de 27-36%.
• Rusia ar reprezenta 16-17,6% din consumul total de gaze al Chinei. Aceasta este o cifră importantă, dar nu exagerată.

Negociatorii ruși sunt conștienți că au acceptat condiții mai puțin avantajoase comparativ cu alți furnizori. Turkmenistanul, de exemplu, vinde gaze folosind un sistem similar, dar la prețuri cu 50 de dolari mai mari pe mia de metri cubi.

Moscova probabil că dorește să corecteze condițiile anterioare. Negociatorii chinezi sunt, însă, conștienți de prețurile din trecut și de poziția rusă, astfel, acordurile în vigoare rămân puncte importante de referință.

De ce China ar trebui să facă concesii când poziția sa a dat rezultate și în contexte geopolitice mai favorabile pentru Rusia?”, se întreabă Sergey Vakulenko.

Negocieri dificile și lente

Negocierile sunt lente și dificile. China caută claritate privind nevoile sale viitoare și limitele Rusiei privind prețul.

„Beijingul nu pierde nimic prin a-și menține poziția: negociatorii chinezi nu consideră că există riscul de eșec al negociilor sau de concesii majore.

Pe de altă parte, o agravare a tensiunilor dintre Statele Unite și China ar putea influența calculele din Beijing.

Anterior, China a evitat să irite Statele Unite, însă situația s-a schimbat. Un gest public poate fi un instrument politic util.

Schimbarea geopolitică face ca partea rusă să continue să anunțe progrese pe frontul negocierilor Power of Siberia 2. Dar, cum spunea Zenon, nu contează cât de aproape ești de final – mai există încă un număr infinit de pași de făcut”, concluzionează Sergey Vakulenko într-un articol publicat de Carnegie Endowment for International Peace.

Sursa foto colaj main – Profimedia Images