Costică Prodan și Eugen Balios, ambii cu 70 de ani, sunt prieteni de o viață. Cei doi ieșeni au colaborat la aceeași unitate de producție și, din 1980, sunt inseparabili. Îi unește pasiunea și respectul pentru meseria lor: Costică este meșter blănar, iar Eugen, reparator de încălțăminte.
Prietenia celor doi ieșeni a pornit de la o pereche de sandale din piele
Costică și Eugen lucrează împreună de după Revoluție, când unitățile de producție s-au desființat. Pentru a-și menține activitățile, au decis să colaboreze și au deschis o mică afacere lângă Piața Chirilă, acum 30 de ani.
„Am lucrat în cooperativă. Costică Prisăcaru a fost președintele cooperativei, care a decedat acum doi ani. Eram o echipă mare, împrăștiată pe mai multe sectoare ale orașului. De exemplu, unde era atelierul de blănărie, nu era și de încălțăminte, eram separați”, a spus Costică Prodan.
Costică Prodan este meșter blănar, vopsitor de haine și cojocar, iar Eugen Balios se ocupă de reparații de încălțăminte. Lucrând la aceeași unitate, Costică a solicitat lui Eugen să-i realizeze o pereche de sandale, moment de la care a pornit o prietenie de aproape 50 de ani.
„Erau întâlniri cu meșterii la cooperativă și ne cunoșteam. Într-una dintre discuții, i-am spus că am găsit o bucată de piele excelentă și dacă ar vrea să-mi facă o pereche de sandale, model «Președinte». De acolo a început colaborarea și prietenia. Era înainte de Revoluție, în 1980, când ne-am cunoscut. Am cooperat, el îmi trimitea clienți, iar eu lui. Au fost vremuri bune, dar și acum mergem înainte, cu speranța unor zile mai liniștite. De atunci, am devenit prieteni foarte apropiați”, a adăugat acesta.
După Revoluție, unitățile de producție s-au dizolvat, motivând cei doi ieșeni să-și continue activitatea individual, într-un spațiu închiriat. Inițial, au lucrat pe strada Aurel Vlaicu, apoi s-au mutat lângă Piața Chirilă.
„Apoi, ne-am desprins de cooperativă. Unii au plecat la țară. Fiecare a trebuit să se descurce. Am decis să ne unim, să continuăm. Am avut la început și câțiva ucenici. Clădirea de pe Aurel Vlaicu s-a dărâmat, iar noi ne-am reorientat. Eu cu blană, vopsit haine, iar el cu reparații la încălțăminte”, a povestit Costică Prodan.
Prieteni pe viață, legați printr-un acord
Cei doi au dorit să-și continue activitatea într-o unitate comercială. Pentru o relație armonioasă, au stabilit un acord verbal. S-au înțeles că clientul nu intervine în discuțiile lor, și că se pot certa doar pe moment.
„Am discutat ca și cum am face un legământ. Am zis că vor fi și probleme, dar ne certăm pe moment și atât, pentru că sunt clienți cu mentalități diverse. Deseori, clienții îți cer lucruri pe care tu poate nu poți să le faci. I-am spus: «Nea Eugen, ne contrazicem cât este clientul, apoi ne întoarcem la treabă». Aceasta a fost convenția noastră. Întâlnești tot felul de clienți. Îi identificăm imediat, ne uităm la ei, și, zicem, «ăsta sigur este…»” , a adăugat Costică Prodan.
Eugen îl consideră pe Costică un frate, atât de strânsă este legătura lor de aproape 50 de ani. Clienții îi întreabă adesea dacă sunt frați.
„Costică este cel mai bun prieten al meu. Ne acceptăm, nu avem probleme. Cu atâția ani, am prins încredere unul în celălalt. Înainte, aveam materiale de la cooperativă, acum trebuim să ne procurăm singuri. În concedii, am făcut mai puțin împreună; el conduce, eu nu conduc. Costică este totul pentru mine. Dacă sunt atâția ani împreună! Îl consider chiar ca un frate. Oamenii, ne întreabă adesea dacă suntem frați. Noi nu am avut de-a lungul timpului situații în care să-l contrazic sau el pe mine. După întâlnirile de la cooperativă, mergeam la restaurant, la cafea. Nu mai este Iașul cum era odată, iar noi suntem diferiti față de atunci. Oricum, tot ce-am făcut, am făcut cu drag”, a povestit Eugen Balios.
Relația lor apropiată a dus și la apropierea familiilor. Soția lui Eugen este croitoreasă, iar soția lui Costică se îmbracă la ea. După întâlnirile de la cooperativă, cei doi mâncau la restaurant.
„Lunar sau o dată la două săptămâni ne întâlneam la întâlnirile cu președintele cooperativei. Noi lucram foarte frumos cu personalul cu care lucram. Făceam sute de comenzi de căciuli, de haine, mai stăteam după program. Și la Eugen, și la mine, personalul lucra cu drag. Am devenit și prieteni de familie. Soția lui Eugen este croitoreasă, iar soția mea își mai face haine la ea. Copiii noștri sunt și ei prieteni. Ne dorim să mai păstrăm această relație măcar 30 de ani. Îl consider pe Eugen un prieten foarte bun și un meseriaș excelent. Neamurile le suporți așa cum le ai, iar prietenii ți-i alegi. Dacă este vreo problemă, eu îi dau cheia lui Eugen să intre în atelier fără probleme. Noi facem tot, absolut tot, nu am refuzat niciun client. Lucrurile reparate de Eugen la încălțăminte le mai face cineva în oraș?” , a spus Costică Prodan.
Costică și Eugen sunt ieșeni cu o prietenie specială, de aproape 50 de ani, legată de pasiunea pentru meseria lor și de dorința de a-i mulțumi pe clienți.
