Deși am fi putut asista la un dialog captivant între gânditorii antici Platon și Aristotel, prezența la dezbatere a candidatilor de la Digi24 a fost suficient de relevantă pentru a ne permite observații.
După prima dezbatere a candidaților, se poate vorbi despre o anumită apatie și dezinteres. E o idee interesantă să se spună „Ce păcat că nu pot pierde toți”, așa cum a afirmat Henry Kissinger în anii ’80, într-un context similar de conflict între regimuri autoritare.
În noiembrie 2024, la alegerile precedente, am constatat o similară dezamăgire față de candidați. Nu a existat un candidat care să inspire un entuziasm autentic. Aceasta a generat scepticism și dezamăgire, reflectând un sentiment predominant de nihilism. Soluții alternative, precum votul pentru un candidat extra-partid, au apărut ca opțiune, reprezentând un semn de critică la adresa sistemului politic. S-a simțit o pierdere generală, o lipsă de speranță.
Ponta a greșit prin lipsă de prezență
În loc de disprețul prevalent de luni noapte, este util să analizăm anumite elemente interesante ale dezbaterii, neștiind cum se vor desfășura. Doar Dumnezeu știe de ce Victor Ponta, unul dintre cei mai elocvenți și energici vorbitori, a ales să nu se implice direct în dezbatere. Evident, carisma i-a fost de partea lui, a ales însă o altă strategie.
Același Dumnezeu știe cine va profită sau cine va pierde în urma deciziei lui George Simion.
În ambele cazuri, atât referitor la Ponta, cât și la Simion, există o aluzie subtilă că linia argumentativă a unui candidat absent este guvernată de Călin Georgescu. Ambii candidați par a se inspira din tăcerea lui Georgescu, incapabili să se sustragă influenței sale.
Simion, cine ești tu în absența lui Georgescu?
Plecarea lui Simion din dezbatere, înaintea începerii, riscă să fie interpretată ca un act de lașitate. Un candidat ce se luptă într-un camp politic aprig, a ales să lipsească din momentul principal. Observatia unui jurnalist cunoscut, că un candidat care pare ingrozit declanșează o reacție imediată la nivelul electoratului, pare relevanță. Nu se poate ignora o astfel de observație. Atitudinea publică a unor candidati influențează cu mult mai mult decât așteptările ideologice.
Un candidat pentru președinție nu se manifestă important prin absență în evenimentele importante, în chestiuni critice. Dacă nu poți face față unor discuții cu adversarii tăi, cum te vei comporta față de politicienii importanți din lumea globală? Jurnalistul respectiv a observat, pe bună dreptate, că imitând în permanență pe altcineva, candidatul își pierde propria identitate.
Nicușor Dan se confruntă cu dificultăți de comunicare
Nicușor Dan se confruntă cu anumite dificultăți în comunicarea cu electoratul. Pare că nu reuşeşte să stabilească un dialog eficient, un lucru remarcat şi în trecut. Așa cum s-a întâmplat cu unul dintre sportivii de renume internaţional, Nicușor Dan poate să aibă o atitudine defensivă, când ar trebui să fie ofensiv și invers.
Abordarea unor teme vechi din trecut, precum arhiva „ministrului Crin Antonescu”, este ineficientă în contextul actual. Reacțiile emoționale, precum cele ale soției sale, nu contribuie la o prezentare coerentă și credibilă a candidatului.
Deși a rostit la un moment dat câteva formulări clare și pertinente, care au sugerat o anumită prezență a spiritului de stat, Nicușor Dan nu a reușit să le menţină pe parcursul întregii dezbateri.
Comentariile nepotrivite ale lui Antonescu
Elena Lasconi a avut momente bune în ciuda imperfecțiunilor logocentrice vizibile ale lui Crin Antonescu. El nu a reușit să scape de această trăsătură, iar consilierii nu au reuşit să-l tempereze în acest sens.
În timp ce este important să ne prezentăm cu autenticitate, aceasta nu este întotdeauna o strategie eficientă pentru a câștiga încrederea electoratului. Cuvintele spus în dezbatere, despre o jurnalistă, sunt percepute ca lipsite de tact şi de respect.
Aceste comentarii au stârnit nemulțumire și au creat o atmosferă neplăcută. Semnificația ancorelor jurnalistice a fost afectată. Niciunul dintre celelalte evenimente similare nu a mai avut o asemenea repercusiune.
În discursul său de acceptare a candidaturii, Crin Antonescu a vorbit de nevoia de a se mobiliza împotriva eredității unui trecut comunist. Cu toate acestea, abordarea lui nu a fost eficientă pentru a mobiliza simțămintele pozitive din rândul electoratului.
Experiența externă relevă că o poziționare fermă pe teme importante, pentru o persoană publică, este factorul determinant.
Candidatul menționat, precum și ceilalți, au admis că nu au avut inițial intenția de a candida. Dar situația lor generală i-a convins să se implice mai direct.
Prima dezbatere a evidențiat aspecte care probabil că sunt acceptate de majoritatea electoratului. Alegerile sunt în desfășurare, iar nimic nu este decis.