Avem în vedere poziția profesorului Horațiu Moldovan, președintele CNAS, transmisă în duminica seara, 15 februarie:
„Nu mi-a plăcut niciodată să-mi contrazic în mod public colegii, mai ales pe cei cu care împărtășim obiective și realizări comune. Totuși, nu pot permite ca în spațiul public să se răspândească idei periculoase pentru pacienți.
Reforma sistemului de sănătate reprezintă o necesitate reală pentru România. Nimeni nu contestă faptul că pacienții se confruntă cu birocrație, timpi lungi de așteptare și servicii uneori inferioare standardelor europene. Însă, întrebarea fundamentală nu este dacă trebuie să reformăm sistemul, ci modul în care o facem pentru a nu compromite accesul egal la servicii medicale.
Sistemul actual, bazat pe Casa Națională de Asigurări de Sănătate, beneficiază de un avantaj major: asigură un pachet de bază relativ uniform pentru toți pacienții, indiferent de venit, vârstă sau stare de sănătate. Este un sistem de solidaritate, în care cei sănătoși contribuie pentru cei bolnavi, iar persoanele cu venituri mai mari suportă accesul persoanelor vulnerabile. Acesta reprezintă un principiu esențial al oricărui sistem public de sănătate de ultimă oră.
Am două observații importante referitoare la direcția acestei reforme.
Prima: transferul fondului social de asigurări de sănătate către o administrare privată ar transmite un mesaj periculos, acela că statul nu mai este în stare să gestioneze problemele sociale. Însă, acest lucru nu reflectă realitatea în România zilelor noastre. Statul român plătește pensii, gestionează sistemul public de pensii și asigură, din punct de vedere social, serviciile medicale fundamentale pentru populație. Nu ne aflăm într-o situație critică care să justifice renunțarea la administrarea publică a fondului social de sănătate. Așadar, nici „spargerea monopolului CNAS”, nici spargerea monopolului Casei Naționale de Pensii Publice nu reprezintă, în niciun caz, pretexte pentru înlocuirea rolului statului român în gestionarea sistemului de protecție socială.
A doua observație: este adevărat că pentru orice stat este dificil să se bazeze exclusiv pe un fond social minimal pentru acoperirea tuturor necesităților medicale ale cetățenilor. Însă, aici intervine concurența reală: în domeniul asigurărilor complementare de sănătate, nu în fondul social de bază. Fondul social trebuie să rămână solidar și universal, în timp ce concurența poate fi integrată peste acest nivel, prin polițe suplimentare, voluntare, servicii adiționale și pachete extinse.
Propunerea de a introduce mai multe case de asigurări de sănătate, inclusiv private, pare atractivă la prima vedere. Se discută despre concurență, eficiență și libertatea pacientului de a selecta. Însă experiența altor state indică faptul că, fără o reglementare foarte strictă, astfel de sisteme pot conduce la selecție pe criterii de risc, creșterea birocrației administrative și apariția unei „duble” a sistemului de sănătate: unul pentru cei cu bani și altul pentru restul populației.
Într-un sistem concurențial, casele de asigurări vor avea și un interes economic. Este firesc. Însă, acest interes poate conduce la tentația de a atrage pacienți tineri și sănătoși, evitând bolnavii cronici sau cazurile costisitoare. Dacă nu sunt implementate mecanisme de compensare adecvate, riscul este ca cei mai vulnerabili pacienți să fie împinși către un sistem public subfinanțat.
În plus, un sistem cu multiple case de asigurări nu garantează automat servicii superioare. Aceasta implică creșterea costurilor administrative, marketing, structuri paralele și sisteme informatice distincte. Resursele suplimentare nu se regăsesc în beneficiile pacienților, ci în birocrația sistemului.
Pe de altă parte, este important să fim sinceri: sistemul actual nu este perfect. Îl caracterizează:
- birocrație excesivă;
- rezistență la schimbare;
- control inadecvat al risipelor și fraudelor;
- sistem informatic depășit.
Aceste probleme nu sunt cauzate de existența unui singur operator de asigurări. Ele derivă din ani de management fără obiective clare, digitalizare insuficientă și control inadecvat în raport cu nevoile reale din teren. Aceste obstacole pot fi depășite fără a fi nevoie de restructurarea întregului sistem. În ultimele 10 luni, am întreprins și continuăm să facem pași importanți pentru remedierea acestor deficiențe și pentru echilibrarea sistemului.
De asemenea, identificăm o problemă structurală și funcțională: lipsa de autonomie reală a CNAS.
In teorie, CNAS este o instituție autonomă. În practică, însă, nu-și poate realiza propria politică de contractare a serviciilor medicale, în funcție de nevoile reale ale pacienților, ci acționează conform deciziilor și priorităților Ministerului Sănătății.
Adesea, CNAS este nevoită să finanțeze artificial anumite structuri spitalicești neesențiale sau neaprobate de pacienți, în loc să direcționeze fondurile către servicii moderne, plata corectă în ambulatoriu, prevenție sau spitale performante.
Cu alte cuvinte, în actualul sistem, preferințele pacienților nu contează întotdeauna; deciziile sunt influențate de Ministerul Sănătății. Autonomia CNAS se limitează, în mare parte, la declarație.
O reformă adecvată ar include:
- contractarea liberă a serviciilor medicale de către CNAS, în funcție de nevoile reale ale pacienților;
- redirecționarea fondurilor către cele mai eficiente și solicitate servicii;
- eliberațrea de sub controlul direct al Ministerului Sănătății și transformarea într-o instituție cu adevărat autonomă.
De asemenea, se pot implementa reforme concrete în sistemul actual:
- digitalizarea completă a întregului sistem de sănătate; integrarea digitală a tuturor furnizorilor, publici și privați, din România;
- achiziții transparente de echipamente și materiale medicale;
- finanțare bazată pe performanță, nu doar pe numărul de pacienți;
- control eficient al fraudelor și reducerea risipei;
- dezvoltarea asigurărilor complementare voluntare, care vor diminua cheltuielile pacienților.
Reforma reprezintă o necesitate, dar trebuie să fie responsabilă. Nu este oportun să modificăm radical un sistem solidar doar pentru că nu funcționează perfect. Trebuie să-l modernizăm, să-l reparăm și să-l eficientizăm.
Pentru sănătate, nu vorbim numai despre eficiență economică. Este vorba despre viețile oamenilor. Un sistem performant nu înseamnă doar profit, ci asigurarea unui acces sigur și echitabil la tratament pentru toți pacienții.
Analizând modelele europene, observăm că nu toate reformele implică divizarea fondului social de sănătate. Exemplul Franței, unul dintre cele mai stabile și respectate sisteme, include un singur asigurător social, în timp ce concurența apare în zona asigurărilor complementare, denumite „mutuelle”.
Acest model păstrează solidaritatea: fondul social devine public, universal și orientat spre nevoile tuturor cetățenilor, evitând profitul. În același timp, permite concurență și opțiuni suplimentare în domeniul serviciilor complementare, unde este firesc.
Pentru România, o astfel de abordare este mai realistă și sigură decât fragmentarea fondului social în multiple case de asigurări. Nu este nevoie să fragmentăm solidaritatea, ci să o facem mai eficientă. Adevărata reformă nu înseamnă înlocuirea CNAS, ci transformarea acesteia într-un organism autonom, performant și centrat pe pacient, promovând concurența acolo unde nu afectează dreptul universal la servicii medicale.
De asemenea, este esențial să identificăm clar problemele reale. O parte semnificativă a fondurilor CNAS ajung în spitale, unde deseori achizițiile de echipamente și materiale sanitare sunt supraevaluate sau prost justificate. Aceasta nu ține de modelul de asigurare, ci de managementul și controlul sistemului spitalicesc.
O reformă valoroasă ar implica ca Ministerul Sănătății să aplice măsuri ferme pentru oprirea acestor achiziții ineficiente și lipsite de transparență. În același timp, ministerul trebuie să se concentreze pe atribuțiile sale reale: pregătirea și dezvoltarea resurselor umane, managementul adecvat al personalului, organizarea eficientă a gărzilor și remunerarea echitabilă a medicilor.
Prin abordarea acestor probleme de management, control și organizare, vom avansa semnificativ spre un sistem de sănătate funcțional decât prin restructurarea fondului social de asigurări de sănătate”, a afirmat Horațiu Moldovan, președintele CNAS, în duminica respectivă.
Sursa foto: pagina oficială a profesorului Horațiu Moldovan.
