O tânără romă, profesoară universitară în Scoția, împărtășește povestea ei. Celebra Universitate din Edinburgh, a patra cea mai mare din Marea Britanie și a doua din Scoția, a fost fondată în 1583.
Madeline, născută în anul Revoluției, într-o familie de căldărari romi din România, a scris recent o carte despre istoria și cultura romilor.
Căsătorită cu un cetățean britanic, după doctoratul obținut în 2020 la Universitatea din York, a lucrat ca cercetătoare asistentă la Edinburgh Napier University. A beneficiat și de o bursă la Universitatea Durham și una postdoctorală la Universitatea Edge Hill.
În acest an, a lansat în Marea Britanie un volum intitulat „The Roma”, publicat de Penguin Books. Cartea explorează istoria, experiențele personale și cultura romilor.
Lucrarea investighează istoria romilor în zece țări, evidențiind supraviețuirea limbii, tradiţiilor şi obiceiurilor în ciuda asimilării forţate.
Scopul cărții este de a documenta istoria și experiențele romilor și de a contracara stereotipurile negative.
Conform autoroarei, cartea combină istorie, autobiografie și experiențe personale și a primit recenzii favorabile din partea publicaţiilor prestigioase precum *The Wall Street Journal* și *Chicago Review of Books*.
Madeline a povestit următoarele despre amintirile sale din România:
„Vacanțele de vară erau cele mai frumoase, parcă timpul se oprea; și acum îmi aduc aminte cu nostalgie de acele momente. Și iarna era frumoasă. Îmi aduc aminte de prima ninsoare și de joaca cu sania pe «pârtia» din spatele blocului, o simplă șosea în pantă.”
Cu toate acestea, nu ignoră episoadele de discriminare pe care le-a trăit, experiențe care au modelat perspectivele sale.
În cartea sa, precum și într-un interviu acordat, a amintit un moment trist, de la loc de joacă: „Una dintre cele mai traumatizante experiențe a fost una când eram mică, niște fete refuzau să mă lase să mă joc cu `elasticul` pentru că eram de etnie romă. Am înțeles atunci că nu contează nimic altceva decât culoarea pielii. Copilăria este o perioadă în care învățăm și înțelegem lumea… episodul mi-a arătat realitatea rasismului și ce înseamnă să fii exclus.”
Un alt episod dificil descris este agresiunea unui polițist, în timp ce citea într-un parc:„Am primit o palmă de la un polițist, când citeam într-un parc. M-a durut la momentul respectiv, dar acum o văd ca pe o lecție: rasismul nu ține cont de ceea ce faci. Dacă cineva este plin de ură, te va urî indiferent de acțiuni.”
Profesora a subliniat că rasismul a fost un motor al rezilienței sale, iar sprijinul profesorilor a fost fundamental: „Rasismul m-a făcut să lupt, să fiu mai rezistentă. Ce m-a ajutat cel mai mult au fost oamenii care m-au susținut… ”.
Madeline a început studiul sistematic al istoriei romilor la vârsta de 20 de ani, după ce, în Marea Britanie, a legat prietenii și a observat grupuri diverse, precum Romanichals, care au păstrat tradiții nomade.
Soțul ei este britanic, din Birmingham, iar conexiunea cu acest popor a condus-o în Regatul Unit.
Ideea cărții a luat formă pe măsură ce a devenit mai activă în promovarea drepturilor romilor pe internet și în medii academice online.
În carte și în interviuri, ea abordează stereotipurile care îi vizează pe romi: „Stereotipul furtului este evident, am fost acuzată de furturi din supermarket, de exemplu. Un alt stereotip este cel al răpirii de copii neromi. În Marea Britanie se crede că toți romii sunt nomazi. Am fost întrebată dacă am crescut într-o căruță.”
Adaptarea la viața din Regatul Unit a fost relativ ușoară, dar i-a fost dificil să se obişnuiască cu lipsa luminii în timpul iernii în nordul Angliei şi în Scoţia.
În mediul universitar britanic a observat o abordare diferită în comunicare – studenții folosind deseori numele profesorilor.
Despre percepția asupra României în mediul academic din Edinburgh, Madeline explică că depinde de context; specializarea ei aduce frecvent discuții despre „Dracula” și clișeele despre țară: „România a devenit un clișeu în mediul gotic și horror, prezentată în mod exotic. Studenții înțeleg asta și vor să învețe să le combata, de multe ori discutăm despre asta.”
