În plus, putem clarifica interesele actorilor implicați în conflict, precum și gravitatea unui șoc energetic global, precum și impactul economic și social al conflictului din Orientul Mijlociu asupra economiilor SUA, UE și României.
După calmarea emoțiilor, se pot analiza mai obiectiv cauzele și efectele conflictului din Iran. Sunt puține certitudini și multe întrebări fără răspuns sau cu răspunsuri deschise.
- Cauzele creșterii punctelor de tensiune globale în prezent și de ce lumea se află într-un climat de incertitudine totală? Deoarece se încheie un ciclu lung (de tip Kondratieff, 40-60 de ani) și se inițiază unul nou. Până în anii 2030-2035, se manifestă faza de contracție („iarna”) a vechiului ciclu și se pregătește – în mod firesc, prin crize – faza de renaștere („primăvara”) a noului ciclu de 40-60 de ani. În istorie, distrugerea creatoare a vechiului și nașterea noului au fost asociate cu crize economice, tensiuni sociale, conflicte armate și crize de incertitudine. Jocul mondial se resetează, fiecare putere globală dozează poziționarea pentru a obține un avantaj în noul ciclu. Războiul din Ucraina, conflictul de 12 zile din Iran și cel actual, ce implică mai multe țări din Orientul Mijlociu, fac parte din acest proces de reafirmare a ordinii mondiale în prelungirea tranziției spre noua etapă.
- Potește o țară atât de influentă precum SUA, din punct de vedere militar, economic și tehnologic, să aibă poziția contestată în startul noului ciclu global? Da și nu, totul depinde de deciziile strategice actuale și viitoare. De la criza financiară până la pandemie și alte turbulențe recente, economia SUA simte eforturile de a se menține în cursa globală, în special în fața ascensiunii Chinei. Deficitele bugetare ridicate (apropo de 5,8% din PIB în 2025), aflate în creștere, și datoria publică record (125% din PIB) se suprapun pe deficitul comercial cronico, indicând un traseu nesustenabil. După 2000, economia americană traversează o perioadă nesustenabilă, unde dezechilibrele fiscale și industriale, alături de problemele de ocupare, necesită intervenții majore, cum ar fi asigurarea energiei ieftine, reconsolidarea suprematiei tehnologice și creșterea cheltuielilor pentru industria de apărare, precum și reducerea dependenței de China pentru resurse critice. SUA trebuie să accelereze deciziile, asumând riscuri de incertitudine globală, deoarece tensiunile internaționale sunt corelate direct cu starea economiei americane.
- Aplicabile ciclurile lungi (superciclurile) și în economia SUA, pot fi ele modelate și influențate de hegemonul global pentru a netezi amplitudinea oscilațiilor? Da și nu, repet. SUA dispune de instrumente unice, precum rolul Federal Reserve în politica monetară internațională, statutul de monedă de rezervă al dolarului și capacitatea fiscală robustă. Însă, nu poate controla complet evoluția naturală a ciclurilor globale, fiind constrânsă de factori structurali precum îmbătrânirea demografică, scăderea productivității și ciclurile geopolitice. În această perspectivă, George Friedman în Furtuna dinaintea liniștii (Editura Litera, 2020) arată că în perioada 2020-2030, SUA traversează simultan fazele „iarnei” ale ciclului socio-economic de 50 de ani și cele ale ciclului instituțional de 80 de ani, justificând deciziile dificil de interpretat.
- De ce pregătesc SUA și Trump capitularea necondiționată a Iranului și care sunt motivele strategice? Răspunsul este complex, implicând riscul unui război de uzură, dificultatea menținerii unui regim marionetă în Iran și puternice sentimente naționaliste și religioase. Există o structură statală bine înrădăcinată, condusă de Gardienii Revoluției Islamice, militari, economici și politici. Loialitatea acestor forțe, combinate cu interese financiare, nu permit căderea regimului. Chiar dacă un astfel de regim opresiv e vulnerabil, fragilitatea economică și tensiunile sociale complica menținerea controlului, în condițiile în care Iranul deține peste 400 kg uraniu îmbogățit (material pentru 11 arme nucleare) și specialiști în domeniu. Atunci când o forță militară atacă, se poate pierde orice șansă de acord diplomatic durabil.
- Ce consecințe ar aduce un vid de putere în Iran? Atacurile aeriene au eliminat majoritatea liderilor iranieni, însă lipsa unei strategii clare pentru gestionarea situației post-conflict poate declanșa haos. Decapitarea și delegarea nu funcționează în Iran ca în Venezuela, iar prăbușirea controlului centralizat, în condițiile de armament dispersat, ar crea un dezastru similar cu cel din Irak după Saddam Hussein. În plus, Iranul deține peste 400 kg uraniu îmbogățit, suficient pentru aproape 11 arme nucleare, iar lipsa de control asupra specialiștilor și tehnologiei crește riscul unor scenarii imprevizibile și periculoase.
- Care sunt interesele Israelului, Turciei și ale altor state din regiune? Decizia de atac coordonat vine, conform informațiilor, din partea Israelului, interesat de fragmentarea autorității Iranului. Iranul, cu un regim descentralizat și militari în Gardienii Revoluției, se antrenează pentru situații de decapitare a conducerii. Israelul poate urmări amplificarea conflictelor regionale pentru a destabiliza Iranul. Turcia dorește o deteriorare controlată, pentru a evita o prăbușire totală, care ar genera instabilitate, creștere economică afectată și migrație masivă. Statele din Golful Persic adoptă o strategie de răbdare tactică, evitând escaladarea, favorizând dialogul diplomatic și ponderarea intervenției.
- Care sunt efectele economice ale unui conflict asupra SUA? Nici cea mai influentă economie nu poate susține un război de durată îndelungată în Orientul Mijlociu fără consecințe severe. Costurile directe ale războiului pot depăși 1,1 miliarde de dolari pe zi, acumulând peste 52 de miliarde lunar. Finanțele SUA se află în dificultate, cu deficite bugetare de 6% din PIB și datorii de peste 125%, cele mai mari din ultimii 80 de ani. Creșterea costurilor energiei și gazelor creează inflație și încetinire economică, în condițiile creșterii mai mici decât estimările și a dificultăților pe piața muncii.
- Care sunt impactele economice și sociale ale conflictului asupra Uniunii Europene? Europa este prinsă între două conflicte majore, cel din Ucraina și cel din Orientul Mijlociu, ambele generând un șoc energetic major, cu efecte inflaționiste și recesioniste. UE trebuie să aplice strategia de „răbdare strategică”, evitând răspunsuri agresive și orientându-se spre soluții stabile și de durată. În perioada de scurtă durată (6-9 luni), se estimează o reducere de 0,4-0,6 puncte procentuale în creșterea PIB-ului potențial, o creștere a inflației cu 0,4-0,8 puncte și o deteriorare a balanței comerciale cu 8-10%. Pe termen mediu și lung, aceste efecte se amplifică, influențând semnificativ creșterea economică și stabilitatea financiară.
- Care vor fi efectele asupra României? Impactul pe termen scurt poate scădea creșterea PIB-ului cu 0,5-0,6 puncte procentuale, iar inflația poate crește cu 0,6 puncte. Costurile pentru stat vor urca cu circa 50 de baza puncte, iar veniturile fiscale în raport cu PIB-ul pot scădea cu 0,15-0,2 puncte. Pe termen mediu și lung, creșterea economică poate scădea cu 1,5 puncte, inflația poate urca cu 1 punct, iar cheltuielile statului și deficitul comercial se vor majora. Industriile cele mai vulnerabile sunt chimie, construcții, transport și agroalimentar.
Trebuie notat că șocul energetic nu va persista pe termen lung, iar experiența istorică (crizele petrolului din anii ’80) indică o reducere rapidă a presiunii asupra prețurilor. Iranul știe că blocarea Strâmtorii Ormuz nu poate fi o strategie militară de durată. După câteva săptămâni sau luni, evoluția prețului petrolului va intra într-un proces de scădere, odată ce „oboseala” războiului va deveni evidenta.
Ce înseamnă, totuși, o criză mai gravă decât șocul energetic și creșterea prețului petrolului? Încălcarea Strâmtorii Hormuz duce la o criză alimentară globală și criza umanitară, afectând peste 100 milioane de oameni. O încercare de a bloca acest spațiu, posibilă prin plasarea de mine marine de către Iran, poate declanșa probleme de aprovizionare cu alimente, combustibil și îngrășăminte, perturbând piețele mondiale și provocând crize de apă, în condițiile deteriorării instalațiilor de desalinizare. Iranul, confruntat deja cu proteste din cauza inflației alimentare, va fi afectat direct, agravând instabilitatea internă.
Se așteaptă ca evoluția conflictului din Iran să fie dificil de anticipat, variind în funcție de factori precum deteriorarea forțată a capacităților militare, efectele economice, presiunile internaționale și negocierile tensionate. Deciziile marilor actori, precum Iran, SUA, Israel și statele din Golf, vor influența finalul acestui conflict, care poate conduce la crize multiple: energetică, financiară și socială, având impact asupra stabilității globale.
