Peste 20 de cercetători ai Academiei Române și peste 200 de profesori și autori au semnat un memoriu critic la documentul LLR9TC (Limba și Literatura Română, clasa a IX-a Trunchi Comun – disciplina obligatorie pentru toți elevii), redactat într-un ton realist și ferm, în contextul recomandărilor Ministerului Educației.
Potrivit acestora, documentul, prezentat ca o „reformă”, reprezintă de fapt o restaurare a programelor din perioada comunistă, o reabilitare a unui cronologism rigizist și a unei perspective etnocentrice, incompatibile cu standardele europene în educație și cu nevoile unei generații crescute în era digitală.
Mai grav, susțin specialiștii, această direcție ar putea alimenta discursuri extremiste, ar perpetua analfabetismul funcțional și ar transforma literatura într-o disciplină muzeală, departe de realitatea elevilor de astăzi.
Repetabilitate anilor ’80
Primul semnal de îngrijorare este revenirea la un model didactic din România anilor ’70–’80, când metoda istorico-critică de predare a literaturii servea ideologiei naționalismului ceaușist. În loc să integreze evoluțiile moderne din domeniul educației și filologiei, programa LLR9TC păstrează o abordare diacronică rigidă, în care literatura este parcursă cronologic, într-un mod mecanic.
Profesorii atrag atenția că această „reîntoarcere” la un model depășit contrazice valorile educației europene și ignoră reformele democratice și aliniamentele internaționale implementate în ultimii 35 de ani. Susțin că această propunere este „incompatibilă cu valorile actuale ale sistemului educațional românesc”.
„Leneșă și nereflexivă”
Documentul propus este criticat pentru lipsa oricărei baze științifice sau metodologice. Lipsesc explicațiile conceptelor utilizate, bibliografia este absentă, iar aplicarea stereotipică a criteriului cronologic este denumită „leneșă și nereflexivă”.
Mai mult, programa nu este coordonată cu disciplinele conexe. Elevii de clasa a IX-a ar trebui să studieze Renașterea sau Iluminismul în literatură înainte de a aborda aceste teme în cadrul orei de istorie – o incoerență severă, ce face ca procesul de învățare să fie fragmentat și incoerent, afectând profund experiența elevilor.
Departe de modelele europene validate
În timp ce sisteme educaționale eficiente – precum cele din Finlanda, Danemarca, Germania sau Suedia – folosesc abordări tematice, integrate și axate pe dezvoltarea competențelor, România pare să reîmbrace metoda de predare din anii ’30, influențată de stilul impus de Nicolae Cartojan, care a devenit model în anii ’70, odată cu transformarea metodei istorico-critice într-un instrument ideologic naționalist.
Nici o țară europeană nu mai folosește cronologismul ca principală metodă de predare. În schimb, programa românească îl menține ca schelet al disciplinei, ignorând bunele practici internaționale și neglijând specificul elevului contemporan.
Discurs etnocentrist, specific regimurilor totalitare
Una dintre cele mai grave critici se referă la potențialul ideologic al programei.
Viziunea asupra literaturii române, idealizată și organicistă – de la „simplu la complex”, de la „dependență la independență” – reproduce structuri discursiv etnocentriste utilizate în regimurile autoritare.
Specialiștii avertizează că această filosofie didactică poate conduce, indirect, spre radicalizare și poziționări extremiste în rândul tinerilor, mai ales în contextul crescând al populismului.
O literatură falocentrică
Programa ignoră diversitatea culturală și de gen.
Introducerea autorilor este minimală, minoritățile naționale lipsesc, iar literatura este prezentată ca o construcție predominant masculină și majoritară.
Această perspectivă, afirmă experții, contravine valorilor unei societăți europene moderne și distortionează realitatea culturală a României, caracterizată prin contribuții ample și diverse ale minorităților.
O programă „de muzeu”, ruptă de realitatea contemporană
Deși elevii trăiesc într-o lume dominată de inteligența artificială, comunicare multimodală și internet, programa refuză să ia în considerare aceste realități.
Literatura contemporană este absentă, iar textele și fenomenele actuale – bloguri, podcasturi, social media, reclamă – nu sunt integrate în curriculum.
Rezultatul? Elevii beneficiază de o programă învechită, desprinsă de viața reală și incapabilă să îi pregătească pentru viitor.
Riscul agravării analfabetismului funcțional prin noua programă
Revenirea la comentariile standardizate, memorare mecanică și interpretări stereotipe poate duce la consolidarea mecanismelor ce au generat analfabetismul funcțional.
Cercetări internaționale prezentate de specialiști arată că memorarea fără reflecție limitează transferul de cunoștințe și afectează înțelegerea profundă.
Astfel, în loc să reducă analfabetismul funcțional, programa nouă riscă să îl intensifice.
Un liceu fără reprezentanți ai elevilor: o formă de alienare
Cea mai gravă critică este modul în care programa tratează elevul: ca pe o simplă entitate pentru acumularea de date istoric-literare.
Termenul „elev” este rar folosit, fiind asociat cu sarcini standardizate precum „elaborează”, „redactează” sau „formulează”.
Exemplele „creative” sunt inspirate din manualele din anii ’80, invitând elevii să se imagineze „boieri luminați” sau „poeți romantici preocupați de absolut”, ceea ce pentru tinerii de 15 ani din 2025 reprezintă, conform specialiștilor, „o formă de alienare pură”.
Necesitatea rescrierii complete a programei
Memoriul experților clarifică faptul că proiectul LLR9TC este „eronat, anacronic și contraproductiv” și nu poate fi reparat prin simple ajustări.
Singura alternativă recomandată este o rescriere totală, fundamentată pe modele moderne, europene și adaptate cerințelor secolului XXI.
