Unul dintre cei mai noi membri NATO, aflat la granița cu Rusia și înconjurat de ape, se confruntă cu o decizie crucială: o investiție masivă în infrastructură, inclusiv tuneluri subacvatice și poduri extinse, pentru o conectare directă cu capitalele aliaților din zonă.
„Vulnerabilitățile din Marea Baltică necesită dezvoltarea unor noi rute logistice pentru a garanta legăturile de transport cu restul Europei și lumea”, se afirmă într-un raport recent al Confederației Industriilor Finlandeze (EK), principalul sindicat patronal din țară, care reprezintă companii producătoare ce contribuie la peste 70% din PIB și peste 95% din exporturile Finlandei.
Din punct de vedere geografic și logistic, Finlanda este conectată cu vecinii europeni și aliați NATO – Suedia și Estonia – preponderent pe căi maritime și aeriene.
Legătura terestră cu statele baltice se realizează doar prin Rusia, iar conexiunea terestră cu Suedia este ineficientă, presupunând un ocol extins în jurul Golfului Botnic.
Un alt aspect important îl reprezintă divergența ecartamentului feroviar finlandez (1.524 mm) față de majoritatea rețelelor europene (1.435 mm).
Trei planuri pentru conectarea directă a Finlandei cu aliații
„Explorarea opțiunilor de conectare internațională trebuie inclusă în agenda politicilor de transport în acest mandat guvernamental. De asemenea, trebuie să cercetăm posibilitatea unei legături fixe peste Marea Baltică, inclusiv o conexiune pod-tunel cu Stockholm”, susține raportul EK.
Autorii raportului identifică trei proiecte majore de conectare fixă – feroviară și rutieră – pentru Finlanda:
- Un proiect de conectare directă între Helsinki și Stockholm printr-un coridor de aproape 170 km, ce traversează arhipelagul Aland și intrarea în Golful Botnic.
- Un proiect de conectare directă între Helsinki, Tallinn și celelalte țări baltice, printr-un tunel subacvatic de aproximativ 80 de kilometri.
- Un proiect de conectare între Finlanda și Suedia, în zona centrală a Golfului Botnic, între Umea (Suedia) și Vaasa (Finlanda), pe o distanță de aproape 80 km.
Toate cele trei proiecte sunt amploase, complexe și extrem de costisitoare, dar experții finlandezi recomandă explorarea tuturor variantelor pentru implementarea lor în perioada 2030-2050.
Tunelul subacvatic între Helsinki și Tallinn
Dintre cele trei proiecte, cel al unui tunel feroviar subacvatic care leagă Helsinki de Tallinn este cel mai avansat.
Discuțiile despre acest tunel durează de peste 25 de ani, iar studiile de fezabilitate sugerează o lungime de 80 de kilometri, în varianta cea mai scurtă, și de aproape 100 de kilometri, într-o variantă optimă. În ambele variante, tunelul ar fi cel mai lung din lume (feroviar sau rutier).
Costurile sunt estimate între 13 și 20 de miliarde de euro, cu o potențială finanțare europeană de 40%. Principalul obstacol îl constituie contribuția financiară a statelor implicate.
În urmă cu un an, ministrul finlandez al Transporturilor a considerat proiectul nerealist, menționând nevoia unei reconsiderări a finanțării din partea UE. De exemplu, PIB-ul Estoniei este de aproximativ 40 de miliarde de euro, ceea ce face contribuția financiară la un proiect de acest tip, dificil.
Helsinki și Tallinn au populații cuprinse între 690.000 și 450.000, existând feriboturi cu timp de traversare între 90 de minute și peste trei ore. Pe cale terestră, singura opțiune la momentul actual trece prin Rusia (800 km). Un tunel ar reduce timpul de călătorie sub 40 de minute.
Dincolo de reducerea timpului de călătorie, un avantaj major este legătura directă cu restul Europei prin Rail Baltica, un proiect major în curs de implementare.
Legătura Helsinki – Stockholm: Un vast proiect de poduri și tuneluri prin insulele Aland
Autoritățile finlandeze și suedeze sunt încurajate să analizeze un alt proiect ambițios: o legătură rutieră și feroviară între Helsinki și Stockholm, traversând insulele Åland.
Acest coridor de transport ar putea deveni unul dintre cele mai importante proiecte de infrastructură din regiune, dar se confruntă cu provocări tehnice, economice și ecologice.
Experții pun accentul pe complexitatea proiectului comparativ cu Podul Øresund, care, deși mai simplu în comparație, reprezintă o realizare semnificativă.
O structură care traversează arhipelagul Åland, format din mii de insule, ar necesita poduri extinse, tuneluri subacvatice și diguri, conducând la costuri ridicate de construcție.
Impactul asupra mediului, precum și impactul asupra ecosistemelor fragile din Åland, a rutelor de migrație ale faunei marine și a riscului de poluare în timpul construcției, sunt considerații cruciale.
În prezent, transportul între Helsinki și Stockholm depinde de feriboturi, cu timpi de călătorie prelungiți, influențați de condițiile meteo. O legătură terestră ar conduce la un timp de călătorie mai scurt.
Experții subliniază potențialul transformativ al unei astfel de legături asupra economiei regiunii.
O legătură prin Golful Botnic între Suedia și Finlanda
Un al treilea proiect cheie este o legătură fixă între Vaasa (Finlanda) și Umea (Suedia), prin cea mai îngustă parte a Golfului Botnic.
Această legătură ar simplifica conexiunea între centrul celor două țări, reducând ocolirea prin nordul Golfului Botnic.
Finlanda a alocat fonduri pentru studii de fezabilitate în 2024, cu publicarea unui raport în acest an de către Agenția finlandeză pentru infrastructură de transport.
Agenția finlandeză a subliniat că este premature să se pronunțe asupra proiectului.
Dependența Finlandei de căile maritime după războiul declanșat de Rusia
Confederația Industriilor Finlandeze (EK) evidențiază vulnerabilitatea Finlandei faţă de căile de transport, datorată dependenței de exporturi.
Tranzitul de bunuri prin Rusia a scăzut dramatic după izbucnirea războiului din Ucraina și aderarea Finlandei la NATO. Exporturile au trecut aproape în totalitate pe cale maritimă prin Marea Baltică, devenită din ce în ce mai aglomerată și mai riscantă.
