„Principala lecție a revoluției decembriste este că statul rus nu se poate permite să fie vulnerabil… Statul rus are valoare doar atunci când poate să se apere”, a afirmat recent Konstantin Ciuicenko, ministrul justiției din Rusia.
O grupare de ofițeri, aristocrați și intelectuali a valorificat decesul țarului Alexandru I în decembrie 1825 pentru a declanșa o revoltă inspirată de idei liberale provenite din Statele Unite și Europa, precum și de exemple precum revolta din 1820 condusă de spaniolul Rafael del Riego.
„Dintr-o scânteie va izbucni o flacără (…) Din legături vom crea arme/Și din nou vom reaprinde flacăra libertății/Și cu aceasta ne vom năpusti împotriva țarilor”, nota poetul Aleksandr Odoevski.
Specialiștii cred că actualele elite sunt pe deplin conștiente de faptul că Putin a greșit aproband ceea ce se numește „operațiune militară specială” în Ucraina și că, în prezent, războiul devine imposibil de câștigat, însă aceste elite sunt legate de mâini și picioare.
Agenti străini, noii decembriști
Uniunea Sovietică idealiza pe decembriști, ale căror revoltă a fost văzută drept primul precursor al revoluției care a sfârșit definitiv vechiul regim. Cu toate acestea, reacția oficialilor actuali și a istoricilor autoproclamați ai Kremlinului diferă radical.
Ciuicenko afirmă că rebelii de acum două secole sunt asemănători cu agenții străini din zilele noastre, deoarece nu sunt doar persoane influențate de Occident, ci și instrumente folosite pentru destabilizarea scenei politice interne.
În percepția Kremlinului, chiar dacă nu au avut legături directe cu elitele, un decembrist tipic ar fi condus de opoziție, precum Aleksei Navalnîi – urmărit și ucis într-o închisoare arctică, conform susținătorilor – deoarece viziunile sale erau contrare intereselor populare ruse.
Nu contează prea mult că decembriștii, susținuți de poetul Aleksandr Pușkin, au încercat, printre alte inițiative, să pună capăt iobăgiei, să stabilească un sistem constituțional, să desființeze clasele sociale și să reducă decalajele economice și tehnologice ale Rusiei față de Europa.
Această revoltă ar fi putut schimba cursul istoriei Rusiei, însă, conform experților, reprimarea ei a dus la izolare, la radicalizarea disidenței – culminând cu asasinarea lui Alexandru al II-lea într-un atentat terorist – și a întârziat transformările: abolirea iobăgiei în 1861, crearea primei Dume în 1905 și finalizarea autocrației în 1917.
Umbra lui Prigojin
Memoria rebeliunii armate a lui Evgheni Prigojin din iunie 2023 continuă să bântuie mentalitatea rusă. Fondatorul Grupului Wagner a murit după trei luni, într-un accident de avion cu circumscripții misterioase, pentru care susținătorii săi îl acuză pe Putin.
Comparativ, Ciuicenko a spus că, „din păcate, monarhia era foarte liberală, aș putea spune chiar prea nobilă, dacă privim modul în care au fost pedepsiți decembriștii pentru revolta lor”.
„Aceasta evidențiază o anumită, chiar remarcabilă, vulnerabilitate a monarhului absolut și a regimului său”, a adăugat el, referindu-se la faptul că doar cinci decembriști au fost spânzurați, ceilalți fiind trimiși în Siberia.
Autoarea volumului „Complici”, Aleksandra Prokopenko, susține că elita rusă, de la funcționari de rang înalt la oligarhi și intelectuali, și-a pierdut de mult capacitatea de a influența scena politică. Ultima tentativă notabilă a fost făcută de Dmitri Kozak, care a propus o reformă politică înainte de a-și încheia mandatul de adjunct al Administrației Prezidențiale.
Putin a transformat guvernatorii în simpli administratori, a negociat cu oligarhi care și-au umflat buzunarele pe seama privatizărilor, cu condiția să evite implicarea politică, și a responsabilizat Serviciul Federal de Securitate asupra numirilor cheie.
Când personalități precum Prigojin, magnatul Mihail Hodorkovski, opozanți ca Navalnîi și Boris Nemțov, sau ministrul Economiei, Aleksei Uliukaiev, încalcă directivele regimului, sunt supuși pedepselor severe.
Elitele contemporane, rezistența la schimbare
Experții consideră că doar câțiva fanatici doresc ca războiul să continue permanent. Problema este că nu există niciopritică reală de oprire a conflictului, deoarece forțele din elită concurează pentru resurse, nu pentru influență politică.
Kremlinul percepe că, în perspectivă, pentru perioada post-război, trebuie să elimine și să marginalizeze pe cei care se opun războiului și politicii agresive față de occident.
De aceea, Putin menționează adesea veterani de război, muncitori din sectorul militar-industrial și familiile lor drept „noile elite rusești”.
„Nu te temi să lași soarta țării în mâinile lor”, declara recent Putin într-o conferință de presă anuală.
Această categorie are totul datorită statului paternalist – copiii lor studiază la cele mai prestigioase universități – și sunt pregătiți să apere națiunea împotriva oricărei amenințări, în special din partea unei eventuale „coloane a cincea”.
Incapabile să acționeze intern, elitele continuă să se bazeze pe intervenții externe. Ultima speranță o reprezintă președintele american Donald Trump și planul său de pace pentru Ucraina, concluzionează analiza.
