Dacă suprarealismul în artă este doar o modalitate de a prezenta lucrurile în realitatea lor, atunci Dali a fost un precursor. „Elefanții” săi posedă forța și răbdarea de a ne purta spre eternitate, însă drumul lor nu este pe pământ, ci pe căile sinuoase ale cerului. Picioarele lor de libelule sunt simbolul efemerului – timpul.
Pictura „Elefanții” din 1948 explică de ce, cu un an mai târziu, Salvador Dalí a solicitat o audiență la Papa Pius al XII-lea. Și, depășind orice aspect concret al realității, a primit-o. Ei s-au apropiat prin intermediul cuvintelor pe care Dumnezeu le-a rostit apostolului Toma: „Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut”.
Credința în eternitate este ceea ce unește înalții preoți ai Bisericii cu marii preoți ai Artei. Niciunii nu pot crede că omul este un produs efemer. Nimeni nu poate crede că iubirea, care ne dă a doua aripa lipsită, durează doar „până când moartea ne va despărți”. Dacă timpul nu este o fracțiune a eternității și după moarte nu există nimic, atunci viața este absurdul pictat în culori groteste.
Timpul se privește întotdeauna, nu fără o oarecare cochetărie, în oglinda eternității. Aici trăim o clipă din eternitate, iar restul eternității este dincolo.
Și chiar dacă nu știm prea multe despre eternitate, decât că este un viitor care cântă, să păstrăm speranța că un viitor care cântă nu poate fi redus la tăcere.
„PÂNĂ CÂND MOARTEA NE VA DESPĂRŢI”? Acest legământ nu este despre iubire. Pe doi oameni care se iubesc, nu îi poate despărți nici moartea, dar nici viața. Există o sculptură – impresionantă în toate sensurile – amplasată în Marea Neagră, la Batumi, o operă a artistei georgiene Tamara Kvesitadze, inspirată de o poveste perpetuă. Un tânăr aristocrat azer, musulman, se îndrăgostește de o prințesă georgiană, creștină. În timpul pământesc, dragostea lor nu se poate realiza, pentru că Ali Han Şirvanshir este obligat să aleagă între datoria față de patrie și Nino Kipiani.
La fel ca iubirea-simbol dintre Romeo și Julieta, iubirea dintre Ali și Nino se perpetuează în eternitate. Reconstruiți din plăci de oțel inoxidabil, îi putem admira de pe mal. Răsuflarea mării apropie ceea ce lumea a despărțit, făcându-i să dispară unul în celălalt. Să devină unul…
Observații contemporane
Un fapt recent.
TIKTOK. EXULTAREA IUBIRII. Putem lua cu noi TikTok-ul pe o insulă pustie și nu ne vom plictisi. Găsim orice, plus poemele lui Hafez („Amintitorul”). Poetul persan care cântă extazul iubirii. „Inima este instrumentul cu o mie de corzi, care poate fi acordat numai cu iubire”… Am putea adăuga încă o mie de versuri ale lui Hafez – aleg unul singur la antologia TikTok: „Mi-aș dori să îți pot dezvălui / Când ești singur sau în întuneric / Lumina strălucitoare / A propriei tale ființe!”
CÂNT LECȚIE CATRE DUMNEZEU. Muzica nigerianului Gift Ugochi Christopher – cunoscut sub numele de artist Minister („Mesagerul”) GUC – se sprijină pe picioarele libelulelor, ca elefanții lui Dali. Cum altfel se poate atinge cerul cu mâna? Cum altfel se poate ajunge la urechea Celui de Sus?
Cântecul acesta face parte din primul album al lui Minister GUC, lansat la sfârșitul anului 2020. Atingerea spre Dumnezeu este subtilă, cum se împletesc versurile în limba engleză cu cuvinte în hausa, limba maternă, oferind o cale către viitor.
