Papa Francisc a transmis lumii un mesaj profund uman. Mesajul său era plin de forță și poezie autentică, asemenea pictorilor naiv. Avea curajul de a spune adevărul, fără ipocrizie. Manifestă o intuiție clară, lipsită de intenții ascunse.
Vorbim despre Sanctitatea Sa la timpul trecut, dar acest trecut ne pregătește pentru viitor, fiind un element vital în alchimia speranței.
Acest om, pregătindu-se pentru o lungă călătorie, este o promisiune că, atunci când va ajunge în prezența Tatălui, va interveni în favoarea noastră. Indiferent dacă am fost aproape de el sau nu, cuvintele și acțiunile sale ne-au făcut pe toți să simțim că ne înțelege. Că „a citit” omul din adâncurile sufletului său. Avea privirea celui care, după spusele înțelepților, „a citit Cartea Vieții”. A fost și va rămâne un mare apărător al omului în fața Judecătorului Suprem.
De la Rousseau-Vameșul (meseria evanghelistului Matei) până la Ivan Generalić, Dumnezeu ia forma și asemănarea oamenilor simpli, așa cum Papa Francisc L-a văzut pe Dumnezeu în chipul fiecărui om.
Este firesc ca copiii să îl reprezinte pe Francisc ca pe Superman, un zeu pe pământ, eroul care salvează lumea.
O poveste ilustrată, care ar fi plăcut Papei Francisc. Oamenii sfințesc locul, iar o dovadă este faptul că chiar și rețelele sociale cele mai neconvenționale, cum este TikTok, prezintă imaginea Papei Francisc ca pe un laitmotiv în aceste zile. Așadar, un capitol adăugat istoriei, care cred că ar fi plăcut celui care, departe de noi, este mai prezent ca niciodată… Gruzinii au un mare maestru naiv, Niko Pirosmanașvili (1862-1918). Era atât de sărac, încât aduna din gunoaie tablouri de tablă pe care să le picteze. A existat o puternică atracție, o poveste care dăinuie până în zilele noastre. Fiecare poveste are în centru, prin interpretarea celui care o spune sau cântă, elemente derivate din propria experiență. Un vechi cântec al Allei Pugacheva se numește „Milioane de trandafiri” și versurile sale sunt inspirate: „A fost odată un artist/ El avea o casă mică și pânze,/ Dar iubea o actriță,/ Care iubea florile./ Și-a vândut casa/ Și-a vândut tablourile și rostul/ Și de toți banii a cumpărat/ O mare de flori…”. Niko Pirosmanașvili nu a avut niciodată o casă, dar pe marea de trandafiri plutesc florile dragostei lui neîmpărtășite.
Despre dragoste și alte mistere. Îmi place Papa Francisc pentru că are ceva din Mamunea, nemuritoarea mea bunică. La fel cum bunica mea nemuritoare are ceva din „Bunica albă”, tabloul „naivului” croat Ivan Generalić. Stă pe un trunchi din lumea cealaltă și, dacă albul nu este o culoare, îl putem localiza: în afara spectrului cromatic. Există și nu mai există. Privind spre o imagine doar de ea văzută, nu spre cerul întunecat. Își amintește sau încearcă să uite?
„Ți-e frică?… Și mie”. Părintele Enzo Fortunato – înconjurat de mesajele copiilor care i-au scris Papei Francisc când era în spital. La momentul 36, vedem scrisoarea unui băiat pe nume Gabriel, care-i transmite cu naivitate, cu simplitatea iubirii, „Știi că luni merg și eu la spital? O să fii acolo? Ți-e frică și ție de seringi? Și mie”…
