RADAr Cultural: Un elogiu pentru clovni

Clovnii au o tradiție seculară, de la bufoni la curțile faraonilor și ale împăraților chinezi, până la bufoni medievali și de circ din secolul al XVIII-lea. Istoria lor bogată se reflectă în personalitatea lui Charlie Chaplin, a cărui critică este valabilă și astăzi.

Indiferent dacă erau bufoni pentru un public restrâns sau clovni pentru un public vast, aceștia au fost și rămân glasul opoziției, reflectând ipocrizia celor puternici prin umor.

Masca și vestimentația clovnului sunt o armură. Nu poți reprima un personaj care te obligă să vezi lumea cu susul în jos, nici nu te poți supăra pe cel care te face să râzi de tine. Râsul lor este o terapie socială, o oglindă a sincerității.

În spatele unui personaj „prostesc”, care ne spune adevărul prin gesturi și expresii, se ascunde un înțelept.

De ce sunt triști clovnii? Pentru că, sub masca veselă, adună amărăciunea lumii.

Litografia lui Picasso reprezintă arhetipul clovnului, reafirmată de candoarea noastră.

Lăsăm clovnii să bucure copiii și să-i determine pe adulți la reflecție.

pablo-picasso-lithograph-le-clown-the-clown-1962-for-sale

VOCE A CONȘTIINȚEI ÎN DEȘERTUL CONȘTIINȚEI. În comedia neagră „Marele Dictator” (1940), Charlie Chaplin a fost nu doar o conștiință a epocii, ci și un vizionar. Monologul său este o radiografie a epocii și un avertisment. „Nu doresc să conduc sau să cuceresc. Aș dori să ajut pe toată lumea – dacă este posibil – evreu, om de culoare, alb. Vrem să ne ajutăm unii pe alții. Vrem să trăim prin fericirea fiecăruia, nu prin mizeria celuilalt. Nu vrem să ne urâm și să ne disprețuim unii pe alții. În această lume este loc pentru toți. Pământul are resursă pentru toți. Calea vieții ar fi liberă și frumoasă, dar am pierdut calea. Lăcomia a otrăvit sufletele oamenilor, a baricadat oamenii cu ură, ne-a împins în mizerie și vărsare de sânge. Am dezvoltat viteză, dar ne-am închis în noi înșine. Mașinăriile care dau abundență ne-au lăsat în lipsuri. Cunoașterea noastră ne-a făcut cinici. Inteligența noastră – duri și nemiloși. Mai mult decât de mașini avem nevoie de umanitate. Mai mult decât de dibăcie avem nevoie de bunătate și blândețe. Fără aceste calități, viața va fi violentă și totul va fi pierdut. Avionul și radioul ne-au apropiat unii de alții. Natura acestor invenții strigă pentru bunătate, fraternitate și unitate…”