Nu mi-am propus să scriu despre ziua mea, ci despre momentele aniversare. Despre cele memorabile. Despre zilele noastre de naştere.
Pentru unii, ziua de naştere reprezintă momentul în care încep să înţeleagă lumea, pentru alţii – atingerea unui ideal important, o nouă etapă în viață. Mulţi îşi întâlnesc sufletul pereche, alţii, din păcate, luptă cu un sfârşit iminent.
Este important să recunoaştem clipa, să găsim veşnicia în zborul unui gând. Este important să înţelegem, cât din ce am adunat poate genera noi începuturi.
O expresie artistică deosebită a acestei reflecţii ne-o oferă opera pictorului Conrad Bo, născut în urmă cu 53 de ani la Pretoria. El este un creator de referinţă în arta modernă africană. Tabloul său, „Marea şi Fantastica Petrecere de Aniversare”, nu este grandilocvent dacă îl analizăm atent. Se referă la evenimentul aniversar al lumii în care am vrea să trăim, plină de artificii, amintiri şi aventuri, cu o casă confortabilă, cu cei dragi, şi cu celebrul raport E = mc², care pune tot sub semnul relativităţii :
PLUTIRILE LUI CHAGALL. Tabloul lui Marc Chagall, intitulat „Aniversarea” (1915), surprinde o sărbătoare a evadării în creaţie. Personajele zboară ca într-un vis, într-un cadru relativ fix. Chagall ne restituie visele uitate. Visăm fiecare noapte, dar nu ne întotdeauna ne aducem aminte ce am visat.
ANIVERSARE FERICITĂ, DOMNIŞOARĂ JONES! În tabloul lui Norman Rockwell, nimic nu pluteşte. Acest ilustrator american, născut în urmă cu 131 de ani, este un maestru recunoscut. În „Petrecerea aniversară a învăţătoarei”, el surprinde numeroase momente aniversare. În primul rând, ziua de naştere a învăţătoarei Jones, o persoană respectată şi iubitoare, ce îi ghidează pe elevi spre cunoaştere, aducându-i cu picioarele pe pământ. Dar şi ziua lor de naştere – una extrem de importantă, când se deschid ochii asupra lumii.
LA MULŢI ANI” CA MARŞ AL VICTORIEI. Indiferent care este aniversarea, ideea unui cântec „La mulţi ani” acompaniat de cimpoi este o imagine specifică. Cimpoiul a fost, cândva, instrumentul principal al regimentelor scoţiene la război. Imaginile video cu această tradiţie, postate pe platforme sociale, sunt extraordinare. Dacă cimpoiaşul este începător și se filmează lângă o statuie amuzantă, absurdul este împachetat pentru succes pe reţelele de socializare. De ce nu ar putea „La mulţi ani” să fie un marş al victoriei, din aniversare în aniversare?
„CÂND FERICIREA TE-MBRĂCA ÎN ALB…” Aznavour surprinde o scenă în care aşteaptă cu nerăbdare venirea soţiei. Anul acesta a decis să-şi îmbrace costumul nou, dar pantofii îl strâng ! Cu această ocazie, el îi şopteşte soţiei: „Fericirea te îmbracă în alb!”. Dacă întârziem, îi spune, o putem jeli ca pe un mort… „Adio, Anouilh, sau poate Sartre/Păcat, aveam două locuri bune…”. Şi ceasurile trec, şi când ea apare, este timpul potrivit să pună pe umerii ei mantia dragostei: Bon anniversaire…!
