Situatia delicată a pieței locale este accentuată de planificata închidere a rafinăriei Petromidia, cu o capacitate de rafinare anuală de 5,5 milioane de tone, apărută într-un context complicat: incertitudinea privind viitorul rafinăriei Petrotel Lukoil, cu o capacitate de 2,5 milioane de tone pe an.
Compania Lukoil se confruntă cu riscuri de sancțiuni impuse de autoritățile americane, iar în România este obligată să vândă rafinăria până la jumătatea lunii ianuarie și rețeaua de benzinării până la sfârșitul lunii aprilie, conform ultimelor informații disponibile.
Rafinăria Petrotel a intrat într-un proces amplu de mentenanță, programat de multă vreme, înainte de instituirea sancțiunilor americane, și trebuia repornită până la 15 decembrie, conform planificării inițiale. Însă, potrivit surselor noastre, aceasta nu a fost încă reluată. Viitorul său este incert, fiind influențat de evoluția sancțiunilor și de deciziile viitorului proprietar – dacă Lukoil va reuși să găsească o achizitor.
În aceste condiții, planificata oprire a rafinăriei Petromidia afectează grav economia națională, România fiind în situația de a funcționa temporar cu doar o singură rafinărie, Petrobrazi de la Ploiești, deținută de Petrom, pentru cel puțin 30 de zile.
Am solicitat un punct de vedere oficial de la reprezentanții Grupului Rompetrol pentru confirmarea informației despre oprirea temporară a rafinăriilor și motivele acesteia. Vom reveni cu un răspuns odată ce îl vom avea.
Taxele excesive ar putea fi cauza opririi?
Compania Rompetrol Rafinare, administrator al rafinăriei Petromidia și Vega, este una dintre cele mai afectate de impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA). Deși acesta va fi redus în anul următor, kazahii de la Rompetrol sperau la anularea completă a acestuia de la 1 ianuarie, însă acest lucru nu s-a realizat.
Astfel, se ridică întrebarea dacă decizia de oprire provine din cauza taxării, chiar și temporar, și dacă această măsură va fi menținută și peste cele 30 de zile inițiale.
Estimările preliminare indicau că firma va plăti în 2024 aproximativ 120 de milioane de dolari doar pentru IMCA, la o rată de 1%, iar reducerea la 0,5% reprezintă o ușurare temporară, însă plata taxei rămâne problematică. Industria petrolieră suportă, pe lângă alte taxe, și costuri în creștere.
„Pentru Rompetrol Rafinare, impactul regimului fiscal introdus în decembrie 2022, prin măsuri de suprataxare (de solidaritate) și noi taxe pe cifra de afaceri (ICAS – impozit suplimentar pe activitatea de petrol și gaze și IMCA – impozit minim pe cifră de afaceri), din anul 2024, este semnificativ.
De exemplu, IMCA aplică impozitare în lanț, taxând același litru de combustibil de mai multe ori în diverse etape ale lanțului de distribuție (rafinare, distribuție carburanți, retail), ceea ce duce rata efectivă de impozitare la peste 100%. Ca operator al 46% din capacitatea de rafinare a României, acoperind 30% din cererea națională de combustibili, și fiind principal furnizor pentru aviație militară, producător unic de bitum și polimeri și principal distribuitor pentru Republica Moldova, riscul de întrerupere a activității ar putea afecta securitatea energetică, stabilitatea financiară, veniturile bugetare și credibilitatea strategică a țării în regiune”, au declarat oficialii companiei în noiembrie.
„Conform estimărilor noastre, până în 2030, costul achiziționării certificatelor de carbon pentru KazMunaygas International (Grupul Rompetrol) poate ajunge la 70 de milioane de euro anual, iar cheltuielile pentru biocomponente pot depăși 329 de milioane de USD pe an. În aceste condiții, vor fi necesare proiecte de reducere a amprentei de carbon și respectare a cerințelor de mediu, estimându-se că portofoliul de inițiative în domeniul decarbonizării se va apropia de 600 de milioane USD pe termen mediu”, a menționat ministrul Energiei din Kazahstan, Almassadam Satkaliyev, în septembrie.
