Dacă străzile Iașului ar putea povesti, Râpa Galbenă ar avea, fără îndoială, una dintre cele mai fascinante relatări.
Acest loc pitoreasc ascunde secole de istorie, povestiri despre boieri, negustori și ziduri care au rezistat trecerii timpului. Râpa Galbenă, o adevărată poartă a trecutului, ne oferă astăzi nu doar o panoramă impresionantă a orașului, ci și un ecou al vremurilor apuse.
Râpa Galbenă din Iași – de la adâncă depresiune la simbol arhitectural
Cu sute de ani în urmă, acest loc nu era decât o vale adâncă, un teren accidentat care împiedica extinderea orașului spre nord. Cunoscută în documente ca „Vălelui Mare” sau „Vălelui Muntenilor”, aceasta reprezenta o provocare pentru negustori și călători. Străzile vechi ale Iașului, precum Strada Târgului Superior sau Strada Sârbească, se încheiau la marginea acestui teren accidentat, iar drumurile din jurul văii deveneau adevărate labirinturi pentru trecători.
Se spune că, în vremuri de demult, aici se adunau hoți care jefuiau negustorii veniți din munte sau de pe Siret. Astfel de legende au amplificat teama locuitorilor față de acest loc, transformându-l într-un spațiu plin de mistere.
Puțini știu că această zonă a fost, de-a lungul secolelor, menționată cu diverse denumiri: Vălelui Mare, Vălelui Muntenilor sau pur și simplu Vălelui. Această caracteristică a terenului a marcat o barieră naturală între mahalalele vechiului Iași, Muntenimea de Sus și Muntenimea de Mijloc. Documentele istorice menționează străzi care se încheiau brusc la marginea văii: Strada Târgului Superior și Strada Sârbească (actuala stradă Lăpușneanu).
Cercetările istorice relevă numeroase proprietăți situate de-a lungul văii, apartinând negustorilor și boierilor. Un document vechi menționează vânzarea unui teren din zonă, în anul 1742, de către frații Ștefan și Ilie Șchiopul către Gheorghe Tălpălar, cu o valoare de 9,5 lei. După doar trei ani, același teren a fost revândut la 120 de lei, reflectând o creștere rapidă a valorii terenurilor locale.
În 1774, preotul Neculai, de la Biserica Vulpe, a vândut un imobil situat la marginea văii, cu ieșire pe stradă. Localnicii erau conștienți de riscul alunecărilor de teren, mai ales în perioadele ploioase.
Un alt personaj important legat de zonă a fost Ioniță Grămătic de la Vamă, care a vândut o proprietate la marginea văii din cauza datoriilor. Locuința, evaluată la 50 de lei, era apreciată pentru dimensiunea generoasă.
Pe lângă tranzacțiile imobiliare, Râpa Galbenă a jucat un rol strategic important. Documentele arată că, în secolul al XVIII-lea, existat un post de gardă la marginea văii, al cărui rol era de a supraveghea drumurile de acces în oraș. În 1776, domnitorul Grigore al III-lea Ghica a emis o ordonanță referitoare la organizarea acestor posturi de supraveghere.
O acuarelă din 1790 realizată de Mihail Mateievici Ivanov prezintă zona Râpei Galbene, incluzând probabil un punct de observație îngrădit rudimentar.
Legendele zidului misterioase
O altă descoperire istorică legată de Râpa Galbenă este un zid misterios. În timp, s-a crezut că ar fi parte a unor fortificații, dar studiile sugerează că ar fi putut fi un apeduct sau o structură de susținere a malurilor.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, sub conducerea primarului Nicolae Gane, aspectele râpei au fost modificate. Malurile nisipoase au fost consolidate, apa freatică canalizată și scări monumentale construite pentru acces mai ușor.
Râpa Galbenă a devenit un punct de referință în Iași. Scările, zidurile și panorama orașului au făcut din acest loc un simbol al orașului, atrage multă lume.
Astăzi, Râpa Galbenă este un loc simbolic, un punct de legătură între trecut și viitor, un martor al evoluției Iașului.
Privind construcțiile impunătoare, putem deduce că sub picioarele noastre se află straturi întregi de istorie, viața și moartea unui oraș care a crescut, s-a schimbat și a renăscut.
