Articol de Alexandru Barbu, Daniel Grigore
Un fotbalist de succes, dar cu o carieră neajustată
Triplul campion al României, fosta glorie a FCSB-ului şi a Unirii Urziceni, Raul Rusescu, recunoaşte că a neglijat aspectele extra-teren ale fotbalului, de la antrenamentele fizice intense, la prevenire şi recuperare.
Cu două titluri de campion al României cu FCSB şi unul cu Unirea Urziceni, golgheter al Ligii 1 în sezonul 2012/2013 şi un trecut la Sevilla, Rusescu, în vârstă de 36 de ani, a avut o carieră notabilă. A fost selectat de 9 ori şi a înscris un gol pentru echipa națională a României.
Cu toate acestea, el însuşi recunoaşte că nu şi-a sprijinit talentul cu un efort adecvat în afara terenului.
În cadrul podcastului „2 la 1”, întrebat dacă a depus suficiente eforturi pentru dezvoltarea fizică, prevenire şi recuperare, Rusescu, retras din competiţii de aproape doi ani, a fost sincer:
„Nu, nu am făcut-o. Nici măcar pe aproape cât ar fi trebuit!
Nu mi-a plăcut fitnessul în general, pur şi simplu! Probabil că am suferit în anumite momente ale carierei din cauza asta, poate că aş fi fost la un nivel superior dacă făceam mai mult pe partea fizică.
Niciodată nu m-am preocupat de a avea un corp musculos, de a mă poza în săli de fitness. Niciodată!”.
Raul Rusescu, despre transformările din perioada Sevilla: „De la preparate simple la o alimentaţie mai sănătoasă”
În 2014, la întoarcerea sa la FCSB după un sezon la Sevilla, Valeriu Argăseală, președintele echipei roș-albastre, a fost surprins de aspectul fizic al atacantului.
Rusescu a explicat schimbările:
„Am suferit transformări, am modificat metodele de antrenament. Iar căldura… cine n-a fost la Sevilla vara nu poate înţelege. Slăbeam şi dacă stăteam la umbră!
Am schimbat stilul de viață, m-am orientat către o alimentație mai sănătoasă, renunţând la mâncărurile tradiţionale româneşti în favoarea unor alimente mai bogate în proteine. Am schimbat stilul de viață şi antrenamentele. Era excesiv de cald. Ne antrenam la ore matinale şi seara, cu temperaturi ridicate.
Ca să înţelegeţi, făceam antrenament în prima parte a zilei, ne odihneam şi apoi mai făceam antrenament în a doua parte a zilei. Când am mers prima dată în cantonament, n-am mâncat cina nicio seară. Nu puteam mânca la ore tarzii. Am ajustat alimentaţia pentru a susţine efortul fizic intensificat.
Făcând exerciții fizice de altă natură și de un alt nivel, normal că te schimbi”.
„Nutriţonistul îmi spunea să evite fructele seara”
Şi un alt detaliu semnificativ:
„Aveam un meniu de la club, dar nu era ceva strict. Aveam un nutriţionist şi îmi spunea să nu mai mănânc pepene seara. După al doilea antrenament, mâncam 2-3 felii de pepene, dar nu era o opţiune bună. Mi-a răspuns: «e bine, dar nu e potrivit. Dacă mai vrei să mănânci ceva seara, mai bine îți fac o omletă din două ouă». Îmi spunea că fructele la ora aia nu sunt ideale”.
