Reabilitarea lui Stalin de către Putin: O analiză a perspectivei rusești

Liderul sovietic Iosif Stalin pare să revină în prim-planul istoriei Rusiei, cel puțin în discursul public. La începutul lunii iulie, Partidul Comunist al Federației Ruse (KPRF) a adoptat o rezoluție prin care a criticat puternic Discursul Secret al lui Nikita Hrușciov. În acest discurs, premierul sovietic a denunțat cultul personalității din jurul lui Stalin, acuzându-l pe predecesorul său de represiuni în masă.

În aceeași rezoluție, KPRF a exprimat dorința de a solicita președintelui rus Vladimir Putin restabilirea denumirii Stalingrad pentru orașul Volgograd.

• Declarația KPRF survine în contextul altor tentative recente de a reevalua moștenirea lui Stalin. Aeroportul din Volgograd a fost redenumit „Stalingrad” de către Putin, iar autoritățile din Moscova au restaurat o sculptură murală în mărime naturală a lui Stalin, într-o stație de metrou.
• Monumentele dedicate lui Stalin s-au înmulțit în Rusia în ultimii ani, uneori chiar lângă memorialele victimelor sale.

Un expert în istorie, Alexey Uvarov, a analizat evoluția cultului personalității lui Stalin în Uniunea Sovietică și redescoperirea acestuia în Rusia contemporană.

Discursul secret al lui Nikita Hrușciov

După decesul lui Stalin, în 1953, conducerea sovietică a început demersuri pentru a diminua sistemul Gulagului, acționând cu amnistii extinse pentru deținuți și revizuind cazurile victimelor represiunii.

• Eliberarea prizonierilor a adus la lumină detalii șocante despre tortură și execuții, iar familiile acestora au trimis scrisori oficialilor sovietici.
• Nikita Hrușciov a înțeles că dacă Partidul Comunist nu recunoștea amploarea terorii staliniste, cineva altcineva o va face, implicând întreaga conducere a partidului.

Prin urmare, la cel de-al XX-lea Congres al Partidului Comunist din februarie 1956, Hrușciov a organizat o ședință privată cu delegații, unde a rostit celebrul „discurs secret” criticând cultul personalității din jurul lui Stalin.

• Textul discursului a circulat în secret printre membrii Partidului Comunist și ai Ligii Tineretului Comunist.
• Reacțiile au fost diverse, cu manifestări de emoții diferite, inclusiv plâns și dezbateri aprinse.
• În anumite zone, precum Georgia, oamenii au apărat memoria lui Stalin.
• Publicarea discursului în străinătate a avut repercusiuni asupra prestigiului partidelor comuniste la nivel mondial.
• Apropiații Uniunii Sovietice au experimentat nelinisite, iar lideri precum Mao Zedong au reacționat negativ.

„Cinci ani mai târziu, Hrușciov a mai lovit o dată moștenirea lui Stalin și pe adversarii săi. La cel de-al XXII-lea Congres al PCUS din 1961, a acuzat din nou pe Stalin de represiuni, implicând în aceste abuzuri vechii aliați ai predecesorului său. Pentru a evidenția ruptura, nomenclatura sovietică a decis mutarea trupului lui Stalin din Mausoleul lui Lenin.”, precizează Uvarov.

Schimbări în retorica oficială după ascensiunea lui Putin

După prăbușirea URSS, Rusia a adoptat legi de reabilitare a „popoarelor reprimate” și a „victimelor represiunii”.

• Legislația a condamnă „anii de teroare și persecuție”.
• Rusia a promis restabilirea drepturilor civile celor afectați de represiuni.

Aceste legi sunt în vigoare și astăzi.

Boris Elțin, primul președinte al Rusiei, a utilizat subiectul represiunilor staliniste pentru a consolida legitimitatea autorităților post-sovietice. Denunțând trecutul stalinist ca o „fundătură”, a redefinitor zilelor istorice pentru a sublinia unirea.

Retorica oficială s-a modificat după venirea la putere a lui Vladimir Putin.

„Utilizarea simbolurilor imperiale a fost o strategie de conectare a diferitelor perioade istorice ale Rusiei, fără a aborda direct responsabilitatea și vinovăția.”, declară expertul.

În timpul primului său mandat, Putin s-a străduit să se detașeze de moștenirea represiunii.

…

Revenirea lui Stalin în politica memoriei

…

…

…

…

…

…

O tendință de re-stalinizare

…

…

…

„Recenta rezoluție a KPRF reflectă o tendință de re-stalinizare treptată. Cu toate acestea, aceasta rămâne o evoluție relativ marginală. Oficialii nu s-au pronunțat asupra acestui aspect.”

„KPRF reprezintă o tendință ideologică importantă, influențând percepția istoriei sovietice în Rusia.”