Reprezentanții companiilor specializate în recrutarea forței de muncă din străinătate critică proiectul lansat în dezbatere publică de Guvern și pregătesc propuneri pentru a diminua impactul asupra acestei piețe.
Planurile de modificare a legislației privind imigrația în România au fost comunicate, într-o declarație pentru Mediafax, de Ciprian Văcaru, secretar de stat în Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale.
„Personal, anticipatez ca autoritățile implicate să colaboreze constructiv cu mediul de afaceri, nu să acționeze punitiv. Este esențial să nu se piardă din vedere faptul că salariile din sectorul public sunt susținute de economia reală. Iar economia funcționează numai dacă mediul de afaceri are reguli clare, previzibile și aplicabile coerent și eficient”, afirmă Elena Antoneac, Managing Partner Nestlers Group, care a răspuns la trei întrebări principale despre proiectul publicat în transparență decizională.
Una dintre prevederile criticate este sancționarea agențiilor pentru fiecare plasament realizat. Conform articolului 14, „Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă va rambursa, din fondul de garantare, în termen de 15 zile de la notificarea de către Inspectoratul General pentru Imigrări privind retragerea străinului plasat, sumele alocate de stat conform art.13 alin. (4) lit. a) și b), în cuantum de 2.000 euro pentru fiecare persoană, echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății”.
Valoarea fondului de garantare este de 200.000 euro, echivalent în lei la cursul BNR din data constituirii, pentru maximum 1.000 de străini plasați, iar pentru fiecare lot suplimentar de până la 1.000 de persoane, suma crește cu 100.000 euro, echivalent în lei la cursul BNR din data depunerii.
„Agențiile ar fi obligate să depășească rolul de bază și să se transforme în organe de control”
Reporter: Cum evaluați propunerile Guvernului?
Elena Antoneac: În forma actuală, proiectul de ordonanță transferă o sarcină disproporționată către agenții. Acestea devin răspunzătoare pentru prezența străinului pe teritoriul României timp de doi ani de la intrare, nu doar pentru această prezență, ci și pentru relația contractuală dintre angajat și angajator. Practic, agenția poate fi sancționată financiar chiar și pentru situații pe care nu le controlează – de exemplu, abuzuri ale angajatorului sau neîndeplinirea atribuțiilor de către angajat.
Mai precis, dacă un străin trebuie să părăsească România, agenției i se reține 2.000 euro per persoană dintr-o garanție extrem de mare, de 200.000 euro, plus amenzi semnificative din partea ITM. Acest mecanism exercită presiuni financiare excesive și descurajează operatorii serioși din domeniu.
Un alt obstacol major este Lista ocupațiilor deficitare. Condiționarea accesului la forță de muncă calificată de corelarea strictă între diploma candidatului și codurile COR, actualizate trimestrial, ridică probleme serioase. Nu există un algoritm clar și transparent de calcul al deficitului și nici criterii bine definite pentru a evalua nevoile reale ale pieței muncii.
În plus, structura actuală a codurilor COR este învechită față de evoluția pieței muncii, ceea ce blochează accesul la specialiști în domenii emergente sau roluri greu încadrabile într-un cod specific, afectând semnificativ mecanismul ce a sprijinit economia și a acoperit deficitul de personal în ultimii ani.
Reporter: Aceste schimbări afectează activitatea agențiilor de recrutare a personalului temporar?
Elena Antoneac: Da, în mod considerabil. Procedura de conformare și OUG-ul propus impun o încărcare administrativă și logistică crescută pentru agenții. Practic, acestea vor fi forțate să-și depășească atribuțiile naturale și să devină organe de control, verificând dacă angajații își exercită atribuțiile conform fișei postului, inclusiv prin vizite la angajatori.
De asemenea, agențiile vor avea obligația de a notifica autoritățile competente, precum ANOFM, ITM și IGI, asupra modificărilor în relația de muncă. Acest volum de raportări generează un proces birocratic excesiv și dificil de gestionat practic.
Mai mult, există o confuzie juridică: agențiile trebuie să verifice și să „controleze” clienții, deși nu au atribuții legale de control și nu dispun de instrumentele necesare pentru astfel de acțiuni. Această situație expune agențiile la riscuri juridice și sancțiuni pentru fapte dincolo de competențele lor.
Toate aceste măsuri vor duce la creșterea considerabilă a costurilor pentru recrutare și imigrare, iar din acest motiv rămânem sceptici privind posibilitatea angajatorilor de a continua să aducă lucrători din străinătate, mai ales în condițiile actuale ale pieței muncii.
Un aspect esențial ignorat de inițiatori îl reprezintă realitatea din piața muncii moderne. În cei 18 ani de experiență, axată în special pe angajați străini din multinaționale și companii medii, am gestionat sute de cazuri în care profesioniști de înalt nivel nu aveau diplome universitare. Performanța profesională nu depinde întotdeauna de deținerea unei diplome.
Pentru a exemplifica, dacă un expert de nivelul lui Mark Zuckerberg ar fi adus astăzi în România pentru a fi angajat, ar trebui să treacă prin procedura de imigrare gestionată de o agenție. Aceasta ar fi obligată să-l „verifice” atât pe el, cât și pe angajator, pentru a se asigura conformitatea cu fișa postului – un proces lipsit de sens și aplicabilitate practică.
Exemplele pot continua în multe alte domenii, iar concluzia este clară: aceste măsuri, în forma actuală, riscă să descurajeze atragerea talentelor și specialiștilor avansați și să afecteze competitivitatea României pe piața muncii internaționale.
Reporter: Aceste modificări complică procesul de recrutare?
Elena Antoneac: Da, cu certitudine. În forma actuală, schimbările propuse fragilizează procesul de recrutare, transformându-l într-un mecanism rigid, imprevizibil și susceptibil la abuzuri din partea controlorilor.
Transferul unor responsabilități de control, obligațiile de raportare către multiple instituții și sancțiunile financiare disproporționate creează un mediu de risc crescut pentru toți actorii implicați. Agențiile devin reticente în preluarea cazurilor, iar angajatorii se gândesc de două ori înainte de a apela la recrutare internațională, din cauza costurilor și incertitudinii juridice.
Actualizarea listei ocupațiilor deficitare trimestrial, fără metodologie clară și transparentă pentru determinarea nevoilor reale ale pieței, nu reflectă dinamica economică actuală. În plus, structura codurilor COR este învechită, ceea ce blochează accesul la specialiști în domenii emergente sau pentru roluri greu încadrabile în coduri existente, afectând negativ dezvoltarea economică.
În concluzie, în loc să simplifice recrutarea și să răspundă deficitului de forță de muncă, modificările propuse riscă să limiteze accesul companiilor la resurse internaționale și să încetinească evoluția economică pe termen mediu și lung.
