Părintele Calistrat a dedicat zeci de ani efortului concret de susținere a mănăstirilor, comunităților și a celor aflați în nevoie. Activitatea sa este demonstrată prin proiecte și rezultate concrete.
Decorația acordată părintelui Calistrat Chifan, cu Ordinul „Crucea Bucovinei”, a stârnit reacții diverse în spațiul public, unele dintre ele critice, altele îngrijorătoare. Este important să reamintim că distincțiile bisericești se acordă pentru contribuții reale, nu pentru popularitate sau conformism.
Mai jos, prezentăm comunicatul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.
„Privind opiniile și îngrijorările exprimate în spațiul public, în urma acordării Ordinului „Crucea Bucovinei” Părintelui Calistrat Chifan.
Având în vedere două texte recent publicate, marcate de neliniște, și care par a tulbura simțul echilibrului unor observatori online, considerăm necesară o clarificare, nu pentru a convinge pe cineva, ci pentru a respecta adevărul și a menține transparența dialogului public.
1. Distincțiile bisericești nu se bazează pe algoritmi, ci pe fapte concrete.
Faptele părintelui Calistrat – numeroase mănăstiri sprijinite, ctitorii construite, bolnavi ajutați, burse oferite, spitale dotate – sunt mai greu de înțeles decât citatele teoretice. Acestea nu sunt relevante pentru cei care confundă Biserica cu un spațiu al frustrărilor personale. Ordinul eparhial „Crucea Bucovinei” se acordă pentru contribuții reale, consistente și susținute în slujba lui Hristos și a Bisericii. Aceste contribuții vor fi detaliate mai jos.
2. A transforma o decizie eclezială într-un pretext pentru speculații de amploare este, în cel mai bun caz, o interpretare eronată.
O logică dubioasă sugerează că un premiu acordat unui preot devine o „amenințare strategică”, iar regiunea Bucovina este prezentată ca sursă de panică și întuneric. Bucovina este locuită de oameni simpli, credincioși, muncitori, nu de monahi agitați.
3. Părintele Calistrat este recunoscut pentru munca sa, nu pentru activitatea online.
Este dificil să recunoaștem contribuția unui om care nu se afișează pe rețelele sociale, înconjurat de specialiști sau la congrese. Dar tocmai acesta este rostul Bisericii: să recunoască darurile divine, indiferent de popularitate. Nu am decorat un influencer, ci un om care de ani de zile se dedică faptelor, nu teoriei.
4. Tonul critic utilizat demonstrează lipsa anumitor calități umane.
Denumirea unui preot cu termeni jignitori, precum și caricaturizarea altor ierarhi releva o frustrare nedreaptă a uniora împotriva celor care nu împărtășesc viziunea lor. Aceștia abuzează de libertatea de exprimare în numele unei „conștiințe curate”, care maschează propriile eșecuri.
5. Bucovina nu are nevoie de salvatori de imagine din afară, ci de rugăciune, sprijin și discernământ.
Scăderea numărului de credincioși este un aspect dureros, dar nu un subiect de umor sau superioritate. Cei care critică sunt îndemnați să se implice activ, nu doar să observe de pe margine. Interpretarea știrilor vechi poate fi periculoasă.
6. Recunoașterea contribuției concrete a unui om care a ajutat mânăstiri, a strâns fonduri pentru nevoiași este adesea percepută negativ.
Sunt aceiași oameni care doresc o Biserică „conformă” cu anumite idei, fără monahi, fără tradiții. Și se mira apoi de ce oamenii nu mai cred.
Realizările Părintelui Calistrat Chifan:
• Refacerea și dezvoltarea Mănăstirii Plutonița Doroteia, prin proiecte proprii.
• Sprijinirea Schitului Molid.
• Ctitorirea Schitului „Petru și Pavel”.
• Susținerea Schiturilor Cotârgaș și Siret.
• Participarea la ctitorirea Mănăstirii Bujoreni.
(Lista se prelungește cu alte realizări)
În concluzie: Biserica nu acționează sub presiune, ci în conformitate cu realitatea. Unii sapă gropi cu criticile lor, în timp ce alții, precum părintele Calistrat, construiesc pentru Împărăția lui Dumnezeu.
