Entuziasmul pentru noul program guvernamental al României a fost surprinzător de puternic. Pare că o majoritate semnificativă a populației susține reforma statului, calitatea propunerilor guvernamentale fiind considerată fără precedent.
Cu toate acestea, această susținere generală ascunde o condiționare importantă. Fiecare grup socio-profesional sprijină reformele și ajustările bugetare, cu o condiție esențială: acestea să nu îi afecteze direct. Pensionari, funcționari publici, magistrați, elevi, antreprenori – toți sunt de acord cu reformele, cu condiția ca acestea să fie implementate pe seama „celorlalți”.
O țară în care toată lumea acceptă schimbarea, dar doar cea care nu le afectează direct, este o societate în care schimbarea nu are șanse de reușită, întrucât toți se coalizează împotriva factorilor de schimbare. Fiecare din motive diferite, dar cu un scop comun: „agentul” de schimbare trebuie eliminat.
O societate precum cea românească, cu numeroase dificultăți, necesită transformări profunde pentru a se alinia țărilor europene, deficiențe evidențiate prin venituri fiscale mici, evaziune la TVA ridicată și servicii publice de calitate scăzută. Paradoxal, o reformă completă dăunează într-un anumit fel aproape întregii societăți – tocmai această particularitate garantează o abordare completă, nu doar soluții punctuale. În cele din urmă, cererea excesivă și nesustenabilă a României în ultimii ani este rezultatul atât al acțiunii statului, cât și al consumului privat. În consecință, ajustările sunt necesare pe toate planurile, cu o abordare îndrăzneață a ajustărilor necesare și impactante.
Societatea actuală oferă un exemplu clar de rezistență la schimbare. În organizațiile supuse unor transformări profunde, grupurile afectate rar recunosc opoziția față de schimbare din cauza impactului asupra lor înșiși. Motivele invocate sunt adesea generale: „am mai încercat și nu a mers”, „e prea dificil, nu vom reuși”, „schimbarea a fost inițial nefericită, trebuia făcut altfel”, „vom munci mai mult decât înainte”, „asta va duce la haos”, „promotorii schimbării sunt suspecți și nu le înțelegem motivele”.
În cazul României, obiecțiile la schimbare sunt extinse și provin atât de la cei care s-au opus inițial politicii actuale, cât și de la cei care au susținut-o. În aceste condiții, succesul actualei conduceri este pus în balanță, aflându-se într-o situație dificilă, întrucât întreaga societate se opune, din motive diferite, iar voci critice sunt amplificate de diverse canale media.
O observație importantă este că, în timp ce în interior ne-am pierdut răbdarea, cei din exterior, care ne-au susținut excesele până acum, și-au recâștigat optimismul legat de viitorul României și așteaptă să vedem aplicarea completă a reformelor.
În urma discuției la Vorbitorinci Leaders, mulți m-au criticat pentru afirmația că România și-a pierdut credibilitatea față de instituțiile internaționale. Reproșul era că am generalizat, când, de fapt, unii lideri sunt responsabili pentru această lipsă de credibilitate.
După 30 de ani de pe piețele internaționale, vă pot spune că pentru cei din exterior, dezacordurile interne sunt un detaliu neglijabil. Liderii sunt produsul voinței populare și al sistemului actual, succesul sau eșecul fiind responsabilitatea statului român în ansamblu, nu a unor persoane specifice. Predictibilitatea sau inconsistența sunt însușiri ale României, nu apartinând unui lider individual. Așadar, criticile reciproce sunt percepută extern ca un risc pentru țară. Se evaluează măsurile, nu promisiunile sau intențiile.
În acest context, observăm că, în timp ce societatea s-a săturat de primele măsuri fiscale, investitorii străini au un interes crescând pentru continuarea reformelor, cerând măsuri suplimentare pentru a continua investițiile la dobânzi reduse. Aceasta ar trebui să aducă un plus de răbdare criticilor care critică în prezent guvernul pentru întârzierea reformelor fiscale corecte și echitabile.
Așa cum am mai explicat, pentru o ajustare bugetară pe termen mediu, aceste reforme sunt doar un început. Reducerea deficitului în anii următori necesită continuarea reformelor, îndeosebi în domenii-cheie precum evaziunea fiscală și optimizarea cheltuielilor, aspecte ce nu pot fi rezolvate în câteva luni.
Cu toate acestea, totul depinde de faptul că opozanții și promotorii reformelor să nu reușească, din contră, să le oprească prin discreditarea liderilor. Motivele ascunse nu sunt importante.
